Schita 1

E noapte. Greierii canta…

Incerc sa imi fac ordine prin vise. Mai intai cele placute, apoi cele de care nu vreau sa-mi amintesc…

Bate ceasul din hol.

Douasprezece batai rare, intunecate, misterioase. Lumea isi pleaca incet genunchii la picioarele noptii.E liniste, atat de liniste incat iti vine sa o tulburi… Zaresc, pe fereastra, luna. Dramatica, tremuratoare, imperfecta, si totusi puternica. Deasupra mea, stelele plang. Ma intreb care e a mea.

Uite-o. E cea timida, uitata si visatoare, cea de care mi-am legat toate sperantele, cea care m-a facut sa sufar si sa zambesc in acelasi timp.”Nu dispera” o implor. Ma priveste de acolo, din inalt, si ma cheama…

Visez. Ma vad leganata de stele. Asta sunt eu, o mana de praf cosmic care a indraznit sa isi caute locul inapoi pe bolta.

Chemarea luceafarului ma atrage irezistibil. Insa nu. Nu inca.

Pe cer, steaua mea plange.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *