Verbul: Clasificare, functii sintactice si exemple

Verbul predicativ

Verbul predicativ are inteles de sine statator, iar atunci cand este la moduri personale alcatuieste singur predicatul verbal.
Ex: Tu inveti lectia.

Verbul copulativ

Nu are inteles de sine statator, iar cand este la moduri personale alcatuieste predicatul nominal impreuna cu numele predicativ

Lista verbelor copulative

1. a deveni
Ex: Vreau sa devin antreprenor.
2. a fi (cand nu se poate inlocui cu verbele „a se gasi”, „a se afla”, „a exista”)
Ex: Nu fi trist.
3. a iesi (cand nu presupune deplasarea in spatiu)
Ex: Ai iesit profesor.
4. a ajunge (cand nu presupune deplasarea in spatiu)
Ex: Vreau sa ajung astronaut.
5. a ramane (cand nu inseamna „a sta pe loc”)
Ex: A ramas repetent.
6. a insemna (cand nu e sinonim cu verbele „a scrie”, ” a nota”)
Ex: Ce inseamna cuvantul asta?
7. a se face (cu sensul de „a deveni”)
Ex: El se face doctor.
8. a parea (cand are valoare personala)
Ex: Tu pari trista.

Verbul auxiliar

Ajuta la formarea modurilor si timpurilor compuse sau intra in componenta diatezei pasive.

Lista verbelor auxiliare

1. a avea: ajuta la formare timpului perfect compus (ex: „am plecat”), timpului viitor popular (ex: „are sa plece”) si modului conditional-optativ (ex: „as pleca”)
2. a vrea: ajuta la formarea timpului viitor (ex: „vor pleca”)
a fi: ajuta la formarea timpului viitor anterior (ex: „va fi plecat”), timpului perfect al modului conjunctiv (ex: „sa fi plecat”), timpului perfect al modului infinitiv (ex: „a fi plecat”) si intra in componenta verbelor la diateza pasiva (ex: „a fost laudat de profesor”)

2 răspunsuri la „Verbul: Clasificare, functii sintactice si exemple”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *