Argumentarea caracteristicilor schitei “Saracutul!…” de Emil Garleanul

Opera literara “Saracutul!…”, de Emil Garleanu are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.

Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologicasi pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari mari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Chiar atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz, cu care vrea sa se imprieteneasca, vazandu-l mic ca si el. In punctul culminant, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.

Evenimentele se petrec pe un drum de tara, langa  curte, intr-o zi de primavara.

Fiind vorba de o schita, actiunea este savarsita de un numar relativ mic de personaje: carabusul, cocosul, curcanul, paunul, puiul de sturz, vrabia si puii ei.

Carabusul, personaj principal, este caracterizat atat direct, de catre narator, cat si indirect, prin fapte, comportament, ganduri si relatia cu celelalte personaje. Astfel, gandacelul este “mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochisorii ca doua neghinite.” Comportamentul lui ii pune in lumina naivitatea: ” Cand l-a luat vartejul pe sus, si-a strans si el piciorusele si a vazut ca poate zbura fara sa dea din aripi.”. Din ganduri si relatia cu celelalte personaje reiese ca se teme de cei mai mari decat el: “asta ma-nghite!”, dar este prietenos cu cei de care nu se intimideaza: “de-asa pasari mici, mai de seama mea, mi-e drag si mie”.

In concluzie, opera “Saracutul!…” este o schita, deoarece prezinta toate notele definitorii ale acesteia: numar relativ redus de personaje, dimensiuni mici, relatare unui singur episod semnicativ din viata personajului principal.

Vezi si:

Plan de argumentare a caracteristicilor schitei

Trasaturile schitei + definitie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *