Introducere
Opera literara „Saracutul!…”, de Emil Garleanu apartine speciei schita, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.
Trasaturi ale genului epic
Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.
Rezumat pe momentele subiectului
Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz. Vazandu-l mic ca si el, vrea sa se imprieteneasca cu acesta. In punctul culminant insa, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.
Evenimentele se petrec pe un drum de tara, langa curte, intr-o zi de primavara.
Personaje si caracterizarea lor
Fiind vorba de o schita, actiunea este savarsita de un numar relativ mic de personaje: carabusul, cocosul, curcanul, paunul, puiul de sturz, vrabia si puii ei.
Carabusul, personaj principal, este caracterizat atat direct, de catre narator, cat si indirect, prin fapte, comportament, ganduri si relatia cu celelalte personaje. Astfel, gandacelul este „mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochisorii ca doua neghinite.” Comportamentul lui ii pune in lumina naivitatea: ” Cand l-a luat vartejul pe sus, si-a strans si el piciorusele si a vazut ca poate zbura fara sa dea din aripi.”. Din ganduri si relatia cu celelalte personaje reiese ca se teme de cei mai mari decat el: „asta ma-nghite!”, dar este prietenos cu cei de care nu se intimideaza: „de-asa pasari mici, mai de seama mea, mi-e drag si mie”.
Concluzie
In concluzie, opera „Saracutul!…” este o schita, deoarece prezinta toate notele definitorii ale acesteia: numar relativ redus de personaje, dimensiuni mici, relatare unui singur episod semnicativ din viata personajului principal.
Pentru textul lui Emil Garleanu, vezi aici: