Definitie
Descrierea reprezinta un mod principal de expunere sau de organizare a unui text literar, o tehnica artistica ce consta in zugravirea trasaturilor specifice ale unui tablou/peisaj/fenomen/situatii etc.
Reguli de redactare a descrierii literare
- In introducere se situeaza spatio-temporal peisajul descris (forme de relief, anotimpul si momentul zilei ales).
- In cuprins, se desfac elementele componente ale peisajului si se descrie apoi fiecare detaliu al acestora.
- Pe parcursul descrierii se pastreaza aceeasi logica a perspectivei, tinand seama fie de axa verticala (de sus in jos sau invers), fie de axa orizontala (de la stanga la dreapta sau invers).
- De asemenea, imaginea se descrie pornind de la detalii spre ansamblu sau invers.
5. Limbajul folosit este expresiv, utilizandu-se toate tipurile de imagini artistice invatate (predominant cele vizuale, pentru descrierea statica, sau cele motorii, pentru cea dinamica), precum si figurile de stil invatate (in mod deosebit epitetele adjectivale si enumeratia).
6. Timpurile verbale folosite sunt prezentul sau imperfectul modului indicativ.
7. Partile de vorbire predominante sunt substantivele (care evidentiaza diversitatea formelor de existenta din natura) si adjectivele, care pun in lumina insusirile acestora (dimensiune, forma, culoare etc.)
8. Definitorie este subiectivitatea celui care descrie si unghiul sau de vedere personal.
9. In finalul compunerii (dar si pe parcursul acesteia) este exprimat un sentiment, o traire in fata peisajului prezentat.
Observatii
- Spre deosebire de descrierea literara, descrierea stiintifica are caracter informativ si, obligatoriu, este rezultatul observarii obiective a realitatii (cel care realizeaza o descriere stiintifica respecta intotdeauna adevarul). De regula, in aceasta sunt prezente neologisme. Folosirea arhaismelor, regionalismelor, cuvintelor populare e cu totul interzisa.
- Descrierea poate fi statica (predomina imagini vizuale, iar verbele exprima starea, existenta, sau deveniri lente) sau dinamica, atunci cand se descrie un fenomen aflat in desfasurare (predomina imagini dinamice, iar verbele arata miscarea, uneori chiar accelerata)
- Cel care descrie poate fi situat in mai multe ipostaze: contemplativul (cel care mediteaza la ceea ce vede si este impresionat), observatorul neutru (aflat in interiorul sau in exteriorul cadrului descris), sau martorul ocular (ipostaza regasita in cadrul descrierii dinamice)
Descrierea in cadrul naratiunii
Intr-o naratiune, descrierea poate avea multiple roluri:
a) la inceputul naratiunii: creeaza cadrul si atmosfera in care se vor derula intamplarile
b) in interiorul naratiunii: incetineste ritmul acesteia, amana desfasurarea unor evenimente si de creeaza suspans
c) la sfarsitul naratiunii: indica decorul in care se incheie actiunea si, de cele mai multe ori, insufla o stare de liniste si de echilibru