Gramatica & morfologie Archives

decembrie 19, 2019august 11, 2020

Pronumele personal si formele lui: persoana, gen, numar si caz

Definitie: Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv. Pronumele personal este partea de vorbire flexibila care desemneaza anumite persoane in raport cu vorbitorul.

Pronumele personal are patru proprietati, in functie de care variaza ca forma:

Persoana
Numar
Gen
Caz

Proprietati

Persoana unui pronume personal indica raportul cu vorbitorul:

Persoana I – vorbitorul insusi: eu, noi
Persoana II-a – cel/cei cu care se vorbeste: tu, voi
Persoana a II-a – cel despre care se vorbeste: el, ea, ei, ele (de politete: dansul, dansa, dansii, dansele)

Continuă lectura „Pronumele personal si formele lui: persoana, gen, numar si caz”

iunie 5, 2018decembrie 27, 2019

Propozitiile subordonate – Clasificare

Definitie

Propozitiile subordonate sunt numite asa datorita raportului lor cu propozitia regenta, ele neavand autonomie in fraza (nu au sens fara propozitia regenta).

I. Propozitia subordonata subiectiva (SB)

indeplineste in fraza functia sintactica de subiect a unei propozitii regente

ex: „E usor¹/ a scrie versuri.²/” (M. Eminescu)

Intrebari: cine? ce?

II. Propozitia subordonata predicativa (PR):

in fraza, indeplineste functia sintactica de nume predicativ a propozitiei regente

ex: Cea mai buna alegere este ¹/sa te predai.²/

Intrebari: cine? ce? cum? (adresate verbului copulativ din propozitia regenta)

III. Propozitia atributiva (AT):

indeplineste functia sintactica de atribut pentru un termen (substantiv, pronume, numeral) din propozitia regenta

ex: Aceasta este cartea¹/ pe care v-am promis-o.²/ (termen regent – substantiv) Continuă lectura „Propozitiile subordonate – Clasificare”

noiembrie 30, 2016decembrie 27, 2019

Functii sintactice – Subiectul

Definitie

Subiectul este partea principala de propozitie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Intrebari: cine? ce?

Tipuri de subiect

I. Subiect exprimat:

Subiectul poate fi exprimat prin urmatoarele parti de vorbire:

substantive: ex: Ana are mere.
locutiuni substantivale: ex: Punctul tau de vedere nu e bun.
pronume (personale, de politete, posesive, demonstrative, interogative, nehotarate, negative, relative, de intarire) ex: Ea nu va veni azi.
numerale (cardinale propriu-zise, cardinale colective, cardinale fractionare, ordinale)
verbe la moduri nepersonale (infinitiv, supin, gerunziu) ex: Trei au trecut examenul.

Continuă lectura „Functii sintactice – Subiectul”

noiembrie 30, 2016decembrie 27, 2019

Functii sintactice – Complementul

Definitie

Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjectie si arata cine sufera o actiune, cui i se atribuie o actiune sau de cine este savarsita o actiune.

I. Complemente necircumstantiale:

1. Complement direct: pe cine? ce?

Ex: Elevii vor vacanta. (ce vor?)

2. Complement indirect:

a) in Acuzativ: despre cine? despre ce? la cine? la ce? in cine? in ce? cu cine? cu ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? de la cine? de la ce? pe cine? pe ce?

Ex: Am de facut un proiect cu voi. cu cine?)

b) in Dativ: cui?

Ex: Le-am dat elevilor nota 10. (cui?)

c) in Genitiv: asupra cui? contra cui? impotriva cui?

Continuă lectura „Functii sintactice – Complementul”

ianuarie 12, 2016ianuarie 9, 2020

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Definitie

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezinta procedeul prin care un cuvant trece intr-o alta clasa morfologica, in functie de contextul in care este utilizat.