Category Archives: Gramatica & morfologie

Felul propozitiilor subordonate- clasificare

A. Propozitia subordonata subiectiva (SB): indeplineste in fraza functia sintactica de subiect a unei propozitii regente

ex: “E usor¹/ a scrie versuri.²/” (M. Eminescu)

Intrebari: cine? ce?

B. Propozitia subordonata predicativa (PR): in fraza, indeplineste functia sintactica de nume predicativ a propozitiei regente

ex: Cea mai buna alegere este ¹/sa te predai.²/

Intrebari: cine? ce? cum? (adresate verbului copulativ din propozitia regenta)

C. Propozitia atributiva (AT): indeplineste functia sintactica de atribut pentru un termen (substantiv, pronume, numeral) din propozitia regenta

ex: Aceasta este cartea¹/ pe care v-am promis-o.²/    (termen regent – substantiv)

Primul ¹/care a ajuns²/ va lua premiul.¹/   (termen regent – numeral)

Intrebari: care? ce fel de? al, a, ai, ale cui? cat? cati?

D. Propozitia subordonata apozitiva (AP): tine locul unui atribut apozitional

ex: Asta e teama mea,¹/ ca vom ajunge prea tarziu.²/   (substantiv)

Asa as fi preferat: ¹/ sa se termine mai repede.²/ (adverb)

Intrebari: care? ce?

Obs: Propozitia subordonata apozitiva sta intotdeauna dupa regenta.

E. Propozitia completiva directa (CD): indeplineste functia de complement direct pe langa termenul determinat din regenta

ex: Stiam¹/ ce urma sa faca.²/

Intrebari: pe cine? ce?

F. Propozitia completiva indirecta (CI): indeplineste functia de complement dinirect pe langa termenul determinat din regenta

ex: Ma gandeam¹/ sa vorbesc mai intai cu el.²/ (verb)

Felicitari¹/ cui s-a gandit la asta.²/ (interjectie)

Intrebari: despre cine? despre ce? cu cine? cu ce? de cine? de ce ? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? cui? impotriva cui? contra cui? asupra cui?

G. Propozitia completiva de agent (CAG): tine locul unui complement de agent, aratand de catre cine este savarsita actiunea din regenta:

ex: Au fost tradati¹/ de catre cei ce le erau odata prieteni.²/

Intrebari: de catre cine/ce? de cine/ce?

H. Propozitia circumstatiala de loc (CL): indeplineste rolul de complement circumstantial de loc si arata locul in care se desfasoara o actiune

ex: Mergem¹/ unde vrei tu.²/

Intrebari: unde? de unde? pana unde? incotro?

I. Propozitia circumstantiala de timp/temporala (CT): indeplineste in fraza rolul unui complement circumstatial de timp, aratand timpul in care se petrece actiunea

ex: Am plecat¹/ inainte sa ajungi tu.²/

M-a sunat ¹/ in timp ce dormeam.²/

Intrebari: cand? de cand? pana cand? cat timp?

J. Propozitia circumstantiala de mod/modala (CM): indeplineste in fraza rolul de complement de mod, aratand felul in care se desfasoara o actiune

ex: Am facut¹/ exact cum mi-ai spus.²/

Invata mai bine¹/ decat speram.²/

Intrebari: cum? in ce fel? in ce mod? in ce chip? cat? cat de?

K. Propozitia circumstantiala de cauza/ cauzala (CZ): indeplineste in fraza functia de complement circumstantial de cauza, aratand cauza unei actiuni sau insusiri din regenta

ex: Nu a fost atent ¹/ pentru ca il durea capul. ²/

Intrebari: din ce cauza?

L. Propozitia circumstantiala de scop (CS): indeplineste functia de complement circumstantial de scop, aratand scopul actiunii din regenta

ex:  A venit la mine¹/ ca sa ma convinga.²/

Intrebari: cu ce scop? in ce scop?

M. Propozitia circumstantiala conditionala (CȚ): exprima conditia de care depinde realizarea unei actiuni din regenta

ex: Daca ai timp,¹/ ajuta-ma putin.²/

Intrebari: cu ce conditie?

N. Propozitia circumstantiala consecutiva (CNS): arata urmarea unei actiuni sau insusiri din regenta

ex: Era atat de frumoasa¹/ ca nu te puteai uita la dansa.²/

Intrebari: care este urmarea faptului ca..?

O. Propozitia circumstantiala de relatie (CR): inlocuieste in fraza un complement circumstantial de relatie si arata la ce se refera o actiune

ex: Cat priveste nota de la test,¹/ sunt nemultumita.²/

Intrebari: in ce privinta? din ce punct de vedere?

Vezi si:

Verbul – clasificare, functii sintactice si exemple

Cazurile si functiile sintactice ale substantivului

Functii sintactice – Subiectul (definitie, clasificare si exemple)

Functii sintactice – Subiectul (definitie, clasificare si exemple)

Def: Subiectul este partea principala de propozitie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Intrebari: cine? ce?

I. Subiect exprimat:

Subiectul poate fi exprimat prin urmatoarele parti de vorbire:

  • substantive: ex: Ana are mere.
  • locutiuni substantivale: ex: Punctul tau de vedere nu e bun.
  • pronume (personale, de politete, posesive, demonstrative, interogative, nehotarate, negative, relative, de intarire) ex: Ea nu va veni azi.
  • numerale (cardinale propriu-zise, cardinale colective, cardinale fractionare, ordinale)
  • verbe la moduri nepersonale (infinitiv, supin, gerunziu) ex: Trei au trecut examenul.

Continue reading

Functii sintactice – Complementul

I. Complemente necircumstantiale:

1. Complement direct: pe cine? ce?

Ex: Elevii vor vacanta. (ce?)

2. Complement indirect:

a) in Acuzativ: despre cine? despre ce? la cine? la ce? in cine? in ce? cu cine? cu ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? de la cine? de la ce? pe cine? pe ce?

Ex: Am de facut un proiect cu voi. (cu cine?)

b) in Dativ: cui?

Ex: Le-am dat elevilor nota 10. (cui?)

c) in Genitiv: asupra cui? contra cui? impotriva cui?

Continue reading

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezinta procedeul prin care un cuvant trece intr-o alta clasa morfologica, in functie de contextul in care este utilizat.

A) Pot deveni substantive (prin articulare)

1.  Unele adjective:

ex: Blondul mananca inghetata.

2. Unele pronume:

Continue reading

Numeralul

Numeralul poate fi de doua feluri:

a) cardinal

  • cardinal propriu-zis: doi, saptesprezece, o suta etc.
  • colectiv: amandoi, tuspatru, catesitrei, toti cinci etc.
  • multiplicativ: indoit (dublu), inzecit, insutit etc.
  • distributiv: cate unul, cate doi, doi cate doi etc.
  • fractionar: jumatate, sfert, doime, sutime etc.
  • adverbial (repetitiv): o data, de doua ori etc.

Continue reading

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: compunerea

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Compunerea reprezinta procedeul prin care se obtin cuvinte noi prin alaturarea, unirea sau abrevierea a doua sau mai multe cuvinte existente deja in limba.

Compunerea se poate realiza prin:
1. Sudare: dumneavoastra, inspre
2. Alaturare
a) cu cratima: inginer-sef, gura-leului Continue reading

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: derivarea

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Derivarea este procedeul prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul sufixelor lexicale si al prefixelor.

1. Cuvantul de baza – reprezinta termenul de la care se porneste in derivare
2. Radacina – este partea comuna a tuturor cuvintelor dintr-o familie lexicala
3. Prefixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete asezate inaintea radacinii pentru a se forma cuvinte noi
4. Sufixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete asezate dupa radacina pentru a se forma cuvinte noi
5. Familia lexicala – cuprinde toti termenii obtinuti prin derivare, compunere si conversiune de la acelasi cuvant de baza.
6. Derivatele parasintetice – au in componenta atat prefixe cat si sufixe

Obs: Din familia lexicala nu fac parte: formele de plural, formele de feminin ale adjectivelor, neologismele, alte forme verbale decat infinitivul si participiul.

Vezi si:

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: compunerea

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale

Trasaturile textului literar + definitie

Definitia textului literar: Din categoria textelor literare fac parte opere literare apartinand genului liric, epic sau dramatic.

Trasaturile textului literar:
– textul literar are caracter fictional, fiind rezultatul imaginatiei unui autor
– are scop estetic, caci trezeste in sufletul cititorului sentimente si emotii
– se caracterizeaza prin expresivitate, obtinuta prin utilizarea imaginilor artistice si a figurilor de stil, explorandu-se indeosebi sensurile figurate ale cuvintelor
– se pot utiliza arhaisme, regionalisme, termeni populari si cuvinte a caror forma se abate de la normele limbii literare
– are caracter subiectiv

Vezi si:

Trasaturile textului nonliterar

 

 

Trasaturile textului nonliterar. definitie, plan de argumentare

Definitia textului nonliterar: Se incadreaza in categoria textelor neliterare textele stiintifice, stirile, articolele de ziar sau revista, reclamele,  anunturile, buletinele meteo, retetele, prospectele de medicamente, textele de lege, instructiunile de utilizare a aparatelor.

Trasaturile textului nonliterar:
– textul nonliterar are caracter nonfictional, caci reflecta realitatea, fiind rezultatul observarii atente a acesteia
– are scop informarea sau convingerea cititorului (informativ/persuasiv)
– pentru a se evita ambiguitatile si pentru a se asigura accesibilitatea, cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu
– limbajul este corect, precis si accesibil, in functie de tipul de text nonliterar, utilizandu-se termeni de specialitate
– are caracter obiectiv

 

Plan de argumentare:

I. Numirea tuturor tipurilor de texte nonliterare

II. 1. Formularea opiniei, punctandu-se caracterul obiectiv, nonfunctional si scopul informativ/persuasiv

2. Prezentarea aspectelor realitatii observate de autor si transformate in informatie

3. Evidentierea lipsei de expresivitate a textului si reliefarea corectitudinii limbajului (cu exemple relevante din text)

4. Extragerea unor neologisme care sa evidentieze domeniul de activitate la care se refera textul nonliterar dat.

III. Concluzie

 

Vezi si:

Trasaturile textului literar + definitie

Prepozitiile

a) prepozitii care cer cazul Acuzativ: de, pe, la, cu, in, din, ce, spre, despre, inspre, dinspre, langa, dupa, peste, pentru, intre, printre, dintre, de pe, de la, de langa etc.

b) prepozitii care cer cazul Genitiv: asupra, contra, impotriva, deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia, imprejurul, in fata, in spatele, la stanga, la dreapta, in susul, in josul, de-a lungul, de-a latul, cu scopul, din pricina, din cauza, in vederea etc.

c) prepozitii care cer cazul Dativ: gratie, multumita, datorita, asemenea, aidoma, asisderea, potrivit, conform, contrar

 

Vezi si:

Numeralul

Articolul

Verbul