Category Archives: Literatura

Caracterizarea lui Lefter Popescu din nuvela “Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii.

In opera literara ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect, prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: “Domnul Lefter a trimis turbatuluio scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: “Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: “Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.”

“Cele mai multe trasaturi reies insa din faptele, comportamentul, gesturile si mimica acestuia. Astfel, personajul este superstitios, deoarece cumpara cele doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, sperand ca asa va avea mai multe sanse de castig. Dupa ce afla de castig, se ransforma intr-o persoana impulsiva, surescitata si banuitoare: “Dupa o muncazadarnica de atata vreme, dupa ce toata casa a fost rastunata cand asa, cand amintenea, dl. Lefter a cazut pe canapea sfaramat de oboseala”. Este un om impulsiv si nestapanit: “Bravo! Bun gust ai! zice ranjind sardonic.” Cand afla ca numerele biletelor sunt inversate, aproape ca-si pierde mintile, purtandu-se ca un nebun: “si-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare.” Din incadrarea sa intr-un anumit context social reiese ca are o conditie sociala modesta , fiind un mic functionar al statului, fiindca se arata preocupat de greutatile vietii, discutand cu sotia “despre cum se scumpeste viata din zi in zi”. Chiar numele lui evidentiaza faptul ca este sarac si banal, dar nazuieste sa-si schimbe conditia sociala si destinul castigand la loterie, intrucat prenumele ii sugereaza saracia (“lefter” inseamna sarac, fara bani), iar Popescu – banailtatea, acesta fiind cel mai des intalnit nume de familie romanesc. Din limbaj reiese ca este vulgar si violent, caci se adreseaza necuviincios sotiei: “Cui, cui ai dat-o, nenorocit-o?” si o jigneste pe Taca: “te faci ca nu stii, gasperita!” Are o educatie modesta, limbajul sau incoerent fiind o sursa a umorului: “…casele ale verzi cu geamlac, car are o alunita cu par deasupra sprancenei din stanga si care se poarta legata la cap cu rosu?”. Din relatia sa cu celelalte prsonaje reiese ca este brutal cu sotia, deoarece ii sparge cu satisfactie toate farfuriile si i se adreseaza necuviincios. Este violent cu tigancile, plesnind-o pe Taca, si agresiv cu bancherul, pe care il jigneste si il ameninta.

Atat autorul, cat si cititorul, nutresc sentimente de mila amestecata cu dispret fata de dl. Lefter. El este modelul omului care isi doreste castig fara munca, dar in final nu se alege cu nimic.

 

Vezi si:

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Trasaturile nuvelei + definitie

 

Maitreyi – schema eseului de apartenenta la specie

Context: 

  • roman al experientei si al autenticitatii
  • publicat in anul 1933
  • modernism, perioada interbelica: predilectia pentru stari limita, problematica constiintei nelinistite, atractia spre exotism, aspiratia spre regasirea echilibrului)
  • tehnici moderniste: combinarea mai multor specii, naratiunea la persoana I, singular, autenticitate

Interpretarea titlului: Titlul, format dintr-un substantiv propriu, reprezinta numele unui personaj principal, care apare in toate momentele actiunii si care este personajul-cheie in roman. De asemenea, numele tinerei bengaleze accentueaza atractia spre exotism a modernistilor, introducand una dintre temele romanului.

Naarator: Naratorul relateaza intamplarile la persoana I, fiind si personaj principal (Allan), de aceea se observa in text prezenta pronumelor personale si a verbelor la persoana I, singular: “mie”, “imi”, “eu”, “am avut”, “vad” etc. Naratorul, fiind personaj, este subiectiv.

Teme si motive: Principala tema a romanului este iubirea, relatia imposibila intre cei doi reprezentanti ai unor culturi radical diferite: ceea europeana si cea orientala.

Continue reading

Genul liric: trasaturi si definitie

Def: Opera lirica este opera literara in care autorul is exprima gandurile si sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini artistice si figuri de stil).

Trasaturi:

  • modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric
  • in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod imperativ)
  • utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore, comparatii etc.)
  • partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice descrierii)

Plan de argumentare a apartenentei unui text la prima vedere la genul liric:

I. Definitia genului liric

II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat (+formulare de opinie)

2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat

4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor (sentimente, idei, atmosfera, procedee artistice si rolul lor)

5. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea rolului acestora

6. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului, descrierea si monologul liric, si mentionarea rolului acestora

7. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor

III. Concluzii

 

Vezi si:

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul liric

Trasaturile pastelului + definitie

Genul epic: trasaturi si definitie

Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Fiind vorba de o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile create de personaje provoaca rasul.

Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

  1. comicul de moravuri
  2. comicul de situatie
  3. comicul de limbaj
  4. comicul de nume
  5. comicul de caracter

1.Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

Continue reading

Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta” (structurat pe momentele subiectului)

Comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

I. Expozitiunea (cuprinde primele doua scene ale actului intai)

  • Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita Pristanda, politaiul orasului
  • Pristanda il anunta ca Nae Catavencu, adversarul sau politic, se afla in posesia unei scrisori care ii poate asigura victoria la alegeri

II. Intriga (are loc inainte de inceperea actiunii)

  • Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde scrisoarea de amor trimisa de Stefan Tipatescu, amantul ei

III. Desfasurarea actiunii (incepe cu scena a III-a a actului intai si continua cu actul al II-lea)

Continue reading

Genul dramatic: trasaturi si definitie

Def: Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe scena.

Trasaturi (aplicate pe opera “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):

  • este structurata in acte si scene (sau tablouri)
  • modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si monologul dramatic
  • intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau tonalitatea vocii personajelor
  • existenta conflictului dramatic principal (in “O scrisoare pierduta”, se declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
  • conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare (neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

 

Vezi si:

Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale structurat pe momentele subiectului

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – Trasaturi si definitii

Def: Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

1.Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

2. Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

3. Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continue reading

Argumentarea caracteristicilor schitei “D-l Goe…”

Opera literara “D-l Goe…” are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele de dezaprobare fata de comportamentul lui Goe si al familiei sale, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere dominant este naratiunea, insotita de dialog, iar naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a si este, in principiu, obiectiv.

Ca in orice opera epica, intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, tanarul Goe, insotit de mama, bunica si matusa lui (“mam’ mare, mamițica și tanti Mița”), pleaca cu trenul la Bucuresti. Pe parcursul calatoriei, tanarul si rasfatatul Goe produce numeroase incurcaturi, dar scapa de fiecare data nepedepsit, fiind protejat de catre doamne.

Fiind vorba de o schita, se relateaza un singur moment important din viata lui Goe si a familiei sale: calatoria acestuia cu trenul la Bucuresti, in compania celor trei cucoane. O alta dovada a apartenentei acestui text la specia schitei o constituie existenta unui cadru spatio-temporal limitat. Astfel, intamplarile se petrec pe peronul garii din urbea X si in vagonul de tren, pe parcursul catorva ore. De asemenea, numarul de personaje care participa la actiune este redus: Goe, mam-mare, mamita, tanti Mita, conductorul si “uratul”.

In concluzie, opera literara “D-l Goe…”, de I. L. Caragiale este o schita, deoarece intruneste toate caracteristicile acesteia.

 

Vezi si:

Trasaturile schitei + definitie

Plan de argumentare a caracteristicilor schitei

Genul epic: trasaturi si definitie

 

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir narativ, de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Tema nuvelei este imbogatirea printr-un castig intamplator, caci personajul principal al nuvelei, domnul Lefter Popescu, nazuieste sa-si schimbe statutul social castigand la loterie.

Ca in orice opera epica, actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului. Astfel, in mod neobisnuit, actiunea incepe cu intriga, in care domnul si doamna Popescu cauta doua bilete de loterie, fara sa le gaseasca. In expozitiune, Lefter a cumparat doua bilete de loterie, ambele iesind castigatoare. In dezvoltarea actiunii, Lefter trece prin numeroase peripetii pentru a gasi biletele. Urmeaza punctul culminant, in care biletele sunt gasite intr-un dosar, dar Lefter afla ca numerele au fost inversate. In deznodamant, autorul marturiseste ca nu stie ce s-a mai intamplat ulterior cu personajele sale.

Fiind vorba de o nuvela, actiunea se petrece intr-un interval de timp relativ lung si in mai multe locuri din Bucuresti. Intamplarile au loc la inceputul secolului al XX-lea, intr-o toamna.

Ca in orice nuvela, numarul de personaje care participa la actiune este mai mare decat in schita: domnul Lefter, sotia lui, comisarul Turtureanu, capitanul Pandele, cei doi sergenti, tigancile si bancherul.

Principalele moduri de expunere sunt dialogul si naratiunea.

In concluzie, opera “Doua loturi”, De I. L. Caragiale, este o nuvela, intrucat este o opera epica cu un singur fir narativ, in care sunt povestite intamplarile prin care trece personajul Lefter Popescu pentru a recupera biletele castigatoare pierdute.

 

Vezi si:

https://temalaromana.ro/2013/06/25/trasaturile-nuvelei-definitie/

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – trasaturi si definitii

Mircea Eliade, “Maitreyi” – rezumat pe momentele subiectului

Observatie: Momentele de constructie a subiectului sunt: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul.

Rezumatul romanului “Maitreyi”, structurat pe momentele subiectului:

In expozitiune, este prezentat tanarul Allan, personajul-narator, un inginer care lucreaza in Calcutta, India.

Intriga cuprinde momentul in care Allan se imbolnaveste subit de malarie si este invitat sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde are ocazia sa o cunoasca mai bine pe fica acestuia, Maitreyi.

Urmeaza desfasurarea actiunii, in care Allan si familia domnului Sen devin din ce in ce mai apropiati, acestia intentionand sa il adopte pe tanar. La inceput, Maitreyi nu ii face o impresie deosebita; dimpotriva, aceasta i se pare lui Allan o fata urata, aproape vulgara in infatisare. In timp insa,el descopera ca fata incepe sa i se para atragatoare, intuind ca familia ei comploteaza si il incurajeaza sa se apropie de tanara. Astfel, cei doi devin din ce in ce mai apropiati, Maitreyi marturisindu-i cele trei iubiri ale sale. Pentru ca dragostea lor sa nu fie una pacatoasa, fata oficiaza o logodna si ii daruieste lui Allan un inel. Sora ei Chabu, fiind de fata la logodna, tradeaza in mod involuntar secretul tinerilor. Acest incident constituie punctul culminant.

Continue reading