Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii.
In opera literara ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.
Domnul Lefter este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect, prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.
Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: “Domnul Lefter a trimis turbatuluio scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: “Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: “Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.”
“Cele mai multe trasaturi reies insa din faptele, comportamentul, gesturile si mimica acestuia. Astfel, personajul este superstitios, deoarece cumpara cele doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, sperand ca asa va avea mai multe sanse de castig. Dupa ce afla de castig, se ransforma intr-o persoana impulsiva, surescitata si banuitoare: “Dupa o muncazadarnica de atata vreme, dupa ce toata casa a fost rastunata cand asa, cand amintenea, dl. Lefter a cazut pe canapea sfaramat de oboseala”. Este un om impulsiv si nestapanit: “Bravo! Bun gust ai! zice ranjind sardonic.” Cand afla ca numerele biletelor sunt inversate, aproape ca-si pierde mintile, purtandu-se ca un nebun: “si-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare.” Din incadrarea sa intr-un anumit context social reiese ca are o conditie sociala modesta , fiind un mic functionar al statului, fiindca se arata preocupat de greutatile vietii, discutand cu sotia “despre cum se scumpeste viata din zi in zi”. Chiar numele lui evidentiaza faptul ca este sarac si banal, dar nazuieste sa-si schimbe conditia sociala si destinul castigand la loterie, intrucat prenumele ii sugereaza saracia (“lefter” inseamna sarac, fara bani), iar Popescu – banailtatea, acesta fiind cel mai des intalnit nume de familie romanesc. Din limbaj reiese ca este vulgar si violent, caci se adreseaza necuviincios sotiei: “Cui, cui ai dat-o, nenorocit-o?” si o jigneste pe Taca: “te faci ca nu stii, gasperita!” Are o educatie modesta, limbajul sau incoerent fiind o sursa a umorului: “…casele ale verzi cu geamlac, car are o alunita cu par deasupra sprancenei din stanga si care se poarta legata la cap cu rosu?”. Din relatia sa cu celelalte prsonaje reiese ca este brutal cu sotia, deoarece ii sparge cu satisfactie toate farfuriile si i se adreseaza necuviincios. Este violent cu tigancile, plesnind-o pe Taca, si agresiv cu bancherul, pe care il jigneste si il ameninta.
Atat autorul, cat si cititorul, nutresc sentimente de mila amestecata cu dispret fata de dl. Lefter. El este modelul omului care isi doreste castig fara munca, dar in final nu se alege cu nimic.
Vezi si:
Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”
Trasaturile nuvelei + definitie