Caracterizarea lui Lefter Popescu din nuvela “Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii.

In opera literara ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect, prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: “Domnul Lefter a trimis turbatuluio scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: “Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: “Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.”

“Cele mai multe trasaturi reies insa din faptele, comportamentul, gesturile si mimica acestuia. Astfel, personajul este superstitios, deoarece cumpara cele doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, sperand ca asa va avea mai multe sanse de castig. Dupa ce afla de castig, se ransforma intr-o persoana impulsiva, surescitata si banuitoare: “Dupa o muncazadarnica de atata vreme, dupa ce toata casa a fost rastunata cand asa, cand amintenea, dl. Lefter a cazut pe canapea sfaramat de oboseala”. Este un om impulsiv si nestapanit: “Bravo! Bun gust ai! zice ranjind sardonic.” Cand afla ca numerele biletelor sunt inversate, aproape ca-si pierde mintile, purtandu-se ca un nebun: “si-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare.” Din incadrarea sa intr-un anumit context social reiese ca are o conditie sociala modesta , fiind un mic functionar al statului, fiindca se arata preocupat de greutatile vietii, discutand cu sotia “despre cum se scumpeste viata din zi in zi”. Chiar numele lui evidentiaza faptul ca este sarac si banal, dar nazuieste sa-si schimbe conditia sociala si destinul castigand la loterie, intrucat prenumele ii sugereaza saracia (“lefter” inseamna sarac, fara bani), iar Popescu – banailtatea, acesta fiind cel mai des intalnit nume de familie romanesc. Din limbaj reiese ca este vulgar si violent, caci se adreseaza necuviincios sotiei: “Cui, cui ai dat-o, nenorocit-o?” si o jigneste pe Taca: “te faci ca nu stii, gasperita!” Are o educatie modesta, limbajul sau incoerent fiind o sursa a umorului: “…casele ale verzi cu geamlac, car are o alunita cu par deasupra sprancenei din stanga si care se poarta legata la cap cu rosu?”. Din relatia sa cu celelalte prsonaje reiese ca este brutal cu sotia, deoarece ii sparge cu satisfactie toate farfuriile si i se adreseaza necuviincios. Este violent cu tigancile, plesnind-o pe Taca, si agresiv cu bancherul, pe care il jigneste si il ameninta.

Atat autorul, cat si cititorul, nutresc sentimente de mila amestecata cu dispret fata de dl. Lefter. El este modelul omului care isi doreste castig fara munca, dar in final nu se alege cu nimic.

 

Vezi si:

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Trasaturile nuvelei + definitie

 

Maitreyi – schema eseului de apartenenta la specie

Context: 

  • roman al experientei si al autenticitatii
  • publicat in anul 1933
  • modernism, perioada interbelica: predilectia pentru stari limita, problematica constiintei nelinistite, atractia spre exotism, aspiratia spre regasirea echilibrului)
  • tehnici moderniste: combinarea mai multor specii, naratiunea la persoana I, singular, autenticitate

Interpretarea titlului: Titlul, format dintr-un substantiv propriu, reprezinta numele unui personaj principal, care apare in toate momentele actiunii si care este personajul-cheie in roman. De asemenea, numele tinerei bengaleze accentueaza atractia spre exotism a modernistilor, introducand una dintre temele romanului.

Naarator: Naratorul relateaza intamplarile la persoana I, fiind si personaj principal (Allan), de aceea se observa in text prezenta pronumelor personale si a verbelor la persoana I, singular: “mie”, “imi”, “eu”, “am avut”, “vad” etc. Naratorul, fiind personaj, este subiectiv.

Teme si motive: Principala tema a romanului este iubirea, relatia imposibila intre cei doi reprezentanti ai unor culturi radical diferite: ceea europeana si cea orientala.

Continue reading “Maitreyi – schema eseului de apartenenta la specie”

Genul liric: trasaturi si definitie

Def: Opera lirica este opera literara in care autorul is exprima gandurile si sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini artistice si figuri de stil).

Trasaturi:

  • modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric
  • in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod imperativ)
  • utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore, comparatii etc.)
  • partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice descrierii)

Plan de argumentare a apartenentei unui text la prima vedere la genul liric:

I. Definitia genului liric

II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat (+formulare de opinie)

2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat

4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor (sentimente, idei, atmosfera, procedee artistice si rolul lor)

5. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea rolului acestora

6. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului, descrierea si monologul liric, si mentionarea rolului acestora

7. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor

III. Concluzii

 

Vezi si:

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul liric

Trasaturile pastelului + definitie

Genul epic: trasaturi si definitie

Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Fiind vorba de o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile create de personaje provoaca rasul.

Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

  1. comicul de moravuri
  2. comicul de situatie
  3. comicul de limbaj
  4. comicul de nume
  5. comicul de caracter

1.Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

Continue reading “Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale”

Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta” (structurat pe momentele subiectului)

Comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

I. Expozitiunea (cuprinde primele doua scene ale actului intai)

  • Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita Pristanda, politaiul orasului
  • Pristanda il anunta ca Nae Catavencu, adversarul sau politic, se afla in posesia unei scrisori care ii poate asigura victoria la alegeri

II. Intriga (are loc inainte de inceperea actiunii)

  • Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde scrisoarea de amor trimisa de Stefan Tipatescu, amantul ei

III. Desfasurarea actiunii (incepe cu scena a III-a a actului intai si continua cu actul al II-lea)

Continue reading “Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta” (structurat pe momentele subiectului)”

Genul dramatic: trasaturi si definitie

Def: Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe scena.

Trasaturi (aplicate pe opera “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):

  • este structurata in acte si scene (sau tablouri)
  • modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si monologul dramatic
  • intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau tonalitatea vocii personajelor
  • existenta conflictului dramatic principal (in “O scrisoare pierduta”, se declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
  • conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare (neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

 

Vezi si:

Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale structurat pe momentele subiectului