Caracterizare Stefan Tipatescu: „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Caracterizare directa, de catre:

a) personaj insusi:

Infatuat, are o parere foarte buna despre calitatile sale de om politic.

„Mi-am sacrificat cariera si am ramas intre dumneavoastra, ca sa va organizez partidul – caci fara mine, trebuie sa marturisiti, ca dumneavoastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid”

Pretinde a fi o persoana directa si onesta, care dispretuieste ipocrizia.

„…eu sunt un om caruia ii place sa joace pe fata”

Continuă lectura „Caracterizare Stefan Tipatescu: „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale”

Caracterizarea lui Lefter Popescu:”Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Introducere

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii. In nuvela ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter Popescu este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect. Caracterizarea indirecta are loc prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Caracterizare directa, de catre narator

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: „Domnul Lefter a trimis turbatului o scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: „Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: „Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.” Continuă lectura „Caracterizarea lui Lefter Popescu:”Doua loturi”, de I. L. Caragiale”

Argumentarea apartenentei la roman: „Maitreyi”, de Mircea Eliade

Context

Opera Maitreyi, de Mircea Eliade, este un roman al experientei si al autenticitatii publicat in anul 1933. Fiind scris in perioada interbelica, apartine curentului literar modernism – curent definit predilectia pentru stari limita, problematica constiintei nelinistite, atractia spre exotism, aspiratia spre regasirea echilibrului. Din acest motiv, in roman sunt utilizate tehnici moderniste precum combinarea mai multor specii, naratiunea la persoana I, singular, si tehnica autenticitatii.

 

Interpretarea titlului

Titlul, format dintr-un substantiv propriu, reprezinta numele unui personaj principal, care apare in toate momentele actiunii. Maitreyi este personajul-cheie in roman. De asemenea, numele tinerei bengaleze accentueaza atractia spre exotism a modernistilor, introducand una dintre temele romanului.

 

Narator

Naratorul relateaza intamplarile la persoana I, fiind si personaj principal (Allan). De aceea, se observa in text prezenta pronumelor personale si a verbelor la persoana I, singular: „mie”, „imi”, „eu”, „am avut”, „vad” etc. Naratorul, fiind personaj, este subiectiv.

 

Teme si motive

Principala tema a romanului este iubirea, relatia imposibila intre cei doi reprezentanti ai unor culturi radical diferite: cea europeana si cea orientala.

 

Continuă lectura „Argumentarea apartenentei la roman: „Maitreyi”, de Mircea Eliade”

Genul liric: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Definitie genul liric: Opera lirica este opera literara in care autorul is exprima gandurile si sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini artistice si figuri de stil).

 

Trasaturi

  • modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric
  • in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod imperativ)
  • utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore, comparatii etc.)
  • partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice descrierii)

Plan de argumentare a apartenentei la genul liric – text la prima vedere

I. Definitia genului liric

II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat, si formularea de opinie

2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat (numar de strofe si tablouri poetice)

4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor (sentimente, idei, atmosfera, procedee artistice si rolul lor, rolul diverselor parti de vorbire, al modurilor si timpurilor verbale, al diferitelor categorii gramaticale etc.)

5. Cuvinte-cheie

6. Relevanta campurilor lexicale

7. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea rolului acestora

8. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului, descrierea si monologul liric, si mentionarea rolului acestora

9. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor

III. Concluzii

 

Tipuri de comic: „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

Intr-o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile create de personaje provoaca rasul. Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

  1. comicul de moravuri
  2. comicul de situatie
  3. comicul de limbaj
  4. comicul de nume
  5. comicul de caracter

 

Comicul de moravuri

Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

 

Continuă lectura „Tipuri de comic: „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale”

„O scrisoare pierduta”: Rezumat pe momentele subiectului

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

Expozitiune (primele doua scene ale actului I)

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita Pristanda, politaiul orasului. Acesta il anunta ca Nae Catavencu, adversarul sau politic, detine o scrisoare care ii poate asigura victoria la alegeri.

Intriga

Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde scrisoarea de amor primita de la amantul ei Stefan Tipatescu.

Desfasurarea actiunii (incepe cu scena a treia a actuluii I, continua in actul II)

Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa afle despre ce scrisoare vorbeste Catavencu. Intre timp, Zoe si Zaharia Trahanache sunt santajati de Catavencu cu publicarea scrisorii. Tipatescu afla de la acestia despre santaj, isi pierde linistea si ii ordona politaiului sa il aresteze pe Catavencu. Originea scrisorii este descoperita: un Cetatean Turmentat intra in scena si le spuna ca Nae Catavencu a reusit sa ii sustraga scrisoarea, profitand de starea acestuia de ebrietate. Pristanda le comunica celor doi ca adversarul sau politic le va inapoia scrisoarea doar in schimbul candidaturii la camera deputatilor.

Intre timp, ambii candidati politici par a avea ceva de ascuns. Trahanache descopera ca Nae Catavencu a falsificat o polita. Farfuridi si Branzovenescu, membri insemnati al partidului aflat la putere, il acuza pe Stefan Tipatescu de tradare intr-o plangere trimisa la Bucuresti. Temandu-se pentru reputatia sa, Zoe se intalneste cu Nae Catavencu si ii promite sprijinul in alegeri, apoi incearca sa-l convinga pe amantul ei, Tipatescu, sa faca acelasi lucru. Initial, prefectul refuza si incearca sa ii ofere lui Catavencu numeroase functii si o mosie dar, in final, cedeaza presiunilor Zoei. Intre timp, de la centru se anunta candidatura unui nou personaj, Agamemnon Dandanache.

Punctul culminant (restul actului al III-lea)

Farfuridi si Catavencu isi rostesc discursurile electorale, incercand sa-i convinga pe alegatori de calitatile lor politice. La anutarea candidaturii lui Dandanache, cele doua tabere electorale ajung la conflict, iar Catavencu pierde in invalmaseala palaria, in captuseala careia tinea scrisoarea.

Deznodamant (actul al IV-lea)

Zoe este foarte ingrijorata ca nu il gaseste pe Catavencu, caruia sa ii inapoieze obiectul santajului. Intre timp, noul candidat Agamemnon Dandanache soseste in oras, iar Zoe si Tipatescu afla de la acesta ca si candidatura lui a fost castigata tot in urma unui santaj cu o scrisoare compromitatoare. Isi face aparitia si Catavencu, dar nu mai are scrisoarea. In scena intra si Cetateanul Turmentat si ii inapoiaza Zoei scrisoarea gasita in palaria lui Catavencu. La sugestia Zoei, Nae Catavencu accepta sa conduca festivitatile in cinstea alegerii lui Dandanache, iar totul se termina intr-o atmosfera sarbatoreasca.

Pentru textul lui Caragiale, vezi:

O scrisoare pierduta – wikisource