Tipuri de comic: „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

Intr-o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile create de personaje provoaca rasul. Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

  1. comicul de moravuri
  2. comicul de situatie
  3. comicul de limbaj
  4. comicul de nume
  5. comicul de caracter

 

Comicul de moravuri

Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

 

Continuă lectura „Tipuri de comic: „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale”

„O scrisoare pierduta”: Rezumat pe momentele subiectului

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

Expozitiune (primele doua scene ale actului I)

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita Pristanda, politaiul orasului. Acesta il anunta ca Nae Catavencu, adversarul sau politic, detine o scrisoare care ii poate asigura victoria la alegeri.

Intriga

Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde scrisoarea de amor primita de la amantul ei Stefan Tipatescu.

Desfasurarea actiunii (incepe cu scena a treia a actuluii I, continua in actul II)

Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa afle despre ce scrisoare vorbeste Catavencu. Intre timp, Zoe si Zaharia Trahanache sunt santajati de Catavencu cu publicarea scrisorii. Tipatescu afla de la acestia despre santaj, isi pierde linistea si ii ordona politaiului sa il aresteze pe Catavencu. Originea scrisorii este descoperita: un Cetatean Turmentat intra in scena si le spuna ca Nae Catavencu a reusit sa ii sustraga scrisoarea, profitand de starea acestuia de ebrietate. Pristanda le comunica celor doi ca adversarul sau politic le va inapoia scrisoarea doar in schimbul candidaturii la camera deputatilor.

Intre timp, ambii candidati politici par a avea ceva de ascuns. Trahanache descopera ca Nae Catavencu a falsificat o polita. Farfuridi si Branzovenescu, membri insemnati al partidului aflat la putere, il acuza pe Stefan Tipatescu de tradare intr-o plangere trimisa la Bucuresti. Temandu-se pentru reputatia sa, Zoe se intalneste cu Nae Catavencu si ii promite sprijinul in alegeri, apoi incearca sa-l convinga pe amantul ei, Tipatescu, sa faca acelasi lucru. Initial, prefectul refuza si incearca sa ii ofere lui Catavencu numeroase functii si o mosie dar, in final, cedeaza presiunilor Zoei. Intre timp, de la centru se anunta candidatura unui nou personaj, Agamemnon Dandanache.

Punctul culminant (restul actului al III-lea)

Farfuridi si Catavencu isi rostesc discursurile electorale, incercand sa-i convinga pe alegatori de calitatile lor politice. La anutarea candidaturii lui Dandanache, cele doua tabere electorale ajung la conflict, iar Catavencu pierde in invalmaseala palaria, in captuseala careia tinea scrisoarea.

Deznodamant (actul al IV-lea)

Zoe este foarte ingrijorata ca nu il gaseste pe Catavencu, caruia sa ii inapoieze obiectul santajului. Intre timp, noul candidat Agamemnon Dandanache soseste in oras, iar Zoe si Tipatescu afla de la acesta ca si candidatura lui a fost castigata tot in urma unui santaj cu o scrisoare compromitatoare. Isi face aparitia si Catavencu, dar nu mai are scrisoarea. In scena intra si Cetateanul Turmentat si ii inapoiaza Zoei scrisoarea gasita in palaria lui Catavencu. La sugestia Zoei, Nae Catavencu accepta sa conduca festivitatile in cinstea alegerii lui Dandanache, iar totul se termina intr-o atmosfera sarbatoreasca.

Pentru textul lui Caragiale, vezi:

O scrisoare pierduta – wikisource

Genul dramatic: Definitie si trasaturi

Definitie

Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe scena.

 

Trasaturi

(aplicate la opera „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):

  • este structurata in acte si scene (sau tablouri)
  • modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si monologul dramatic
  • intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau tonalitatea vocii personajelor
  • existenta conflictului dramatic principal (in „O scrisoare pierduta”, se declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
  • conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare (neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

 

Poti gasi textul lui Caragiale aici:

O scrisoare pierduta – wikisource

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii

Pentru a clasifica speciile genului epic, trebuie mai intai sa ne amintim definitia operei epice:

Definitia operei epice

Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Principalele specii ale genului epic sunt:

  1. Nuvela
  2. Schita
  3. Basmul
  4. Romanul
  5. Fabula

 

Nuvela

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

 

Schita

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

 

Basmul

Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii”

Mircea Eliade, „Maitreyi”: Rezumat pe momentele subiectului

Rezumatul romanului „Maitreyi”, structurat pe momentele subiectului:

Momentele de constructie a subiectului sunt: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul.

In expozitiune, este prezentat tanarul Allan, personajul-narator, un inginer care lucreaza in Calcutta, India.

Intriga cuprinde momentul in care Allan se imbolnaveste subit de malarie si este invitat sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde are ocazia sa o cunoasca mai bine pe fica acestuia, Maitreyi.

Urmeaza desfasurarea actiunii, in care Allan si familia domnului Sen devin din ce in ce mai apropiati, acestia intentionand sa il adopte pe tanar. La inceput, Maitreyi nu ii face o impresie deosebita; dimpotriva, aceasta i se pare lui Allan o fata urata, aproape vulgara in infatisare. In timp insa,el descopera ca fata incepe sa i se para atragatoare, intuind ca familia ei comploteaza si il incurajeaza sa se apropie de tanara. Astfel, cei doi devin din ce in ce mai apropiati, Maitreyi marturisindu-i cele trei iubiri ale sale. Pentru ca dragostea lor sa nu fie una pacatoasa, fata oficiaza o logodna si ii daruieste lui Allan un inel. Sora ei Chabu, fiind de fata la logodna, tradeaza in mod involuntar secretul tinerilor. Acest incident constituie punctul culminant.

Continuă lectura „Mircea Eliade, „Maitreyi”: Rezumat pe momentele subiectului”

Argumentarea caracteristicilor schitei „Saracutul!…” de Emil Garleanu

Introducere

Opera literara „Saracutul!…”, de Emil Garleanu apartine speciei schita, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturi ale genului epic

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.

Rezumat pe momentele subiectului

Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz. Vazandu-l mic ca si el, vrea sa se imprieteneasca cu acesta. In punctul culminant insa, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.

Continuă lectura „Argumentarea caracteristicilor schitei „Saracutul!…” de Emil Garleanu”