Category Archives: Nuvela

Caracterizarea lui Lefter Popescu din nuvela “Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii.

In opera literara ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect, prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: “Domnul Lefter a trimis turbatuluio scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: “Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: “Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.”

“Cele mai multe trasaturi reies insa din faptele, comportamentul, gesturile si mimica acestuia. Astfel, personajul este superstitios, deoarece cumpara cele doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, sperand ca asa va avea mai multe sanse de castig. Dupa ce afla de castig, se ransforma intr-o persoana impulsiva, surescitata si banuitoare: “Dupa o muncazadarnica de atata vreme, dupa ce toata casa a fost rastunata cand asa, cand amintenea, dl. Lefter a cazut pe canapea sfaramat de oboseala”. Este un om impulsiv si nestapanit: “Bravo! Bun gust ai! zice ranjind sardonic.” Cand afla ca numerele biletelor sunt inversate, aproape ca-si pierde mintile, purtandu-se ca un nebun: “si-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare.” Din incadrarea sa intr-un anumit context social reiese ca are o conditie sociala modesta , fiind un mic functionar al statului, fiindca se arata preocupat de greutatile vietii, discutand cu sotia “despre cum se scumpeste viata din zi in zi”. Chiar numele lui evidentiaza faptul ca este sarac si banal, dar nazuieste sa-si schimbe conditia sociala si destinul castigand la loterie, intrucat prenumele ii sugereaza saracia (“lefter” inseamna sarac, fara bani), iar Popescu – banailtatea, acesta fiind cel mai des intalnit nume de familie romanesc. Din limbaj reiese ca este vulgar si violent, caci se adreseaza necuviincios sotiei: “Cui, cui ai dat-o, nenorocit-o?” si o jigneste pe Taca: “te faci ca nu stii, gasperita!” Are o educatie modesta, limbajul sau incoerent fiind o sursa a umorului: “…casele ale verzi cu geamlac, car are o alunita cu par deasupra sprancenei din stanga si care se poarta legata la cap cu rosu?”. Din relatia sa cu celelalte prsonaje reiese ca este brutal cu sotia, deoarece ii sparge cu satisfactie toate farfuriile si i se adreseaza necuviincios. Este violent cu tigancile, plesnind-o pe Taca, si agresiv cu bancherul, pe care il jigneste si il ameninta.

Atat autorul, cat si cititorul, nutresc sentimente de mila amestecata cu dispret fata de dl. Lefter. El este modelul omului care isi doreste castig fara munca, dar in final nu se alege cu nimic.

 

Vezi si:

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Trasaturile nuvelei + definitie

 

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir narativ, de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Tema nuvelei este imbogatirea printr-un castig intamplator, caci personajul principal al nuvelei, domnul Lefter Popescu, nazuieste sa-si schimbe statutul social castigand la loterie.

Ca in orice opera epica, actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului. Astfel, in mod neobisnuit, actiunea incepe cu intriga, in care domnul si doamna Popescu cauta doua bilete de loterie, fara sa le gaseasca. In expozitiune, Lefter a cumparat doua bilete de loterie, ambele iesind castigatoare. In dezvoltarea actiunii, Lefter trece prin numeroase peripetii pentru a gasi biletele. Urmeaza punctul culminant, in care biletele sunt gasite intr-un dosar, dar Lefter afla ca numerele au fost inversate. In deznodamant, autorul marturiseste ca nu stie ce s-a mai intamplat ulterior cu personajele sale.

Fiind vorba de o nuvela, actiunea se petrece intr-un interval de timp relativ lung si in mai multe locuri din Bucuresti. Intamplarile au loc la inceputul secolului al XX-lea, intr-o toamna.

Ca in orice nuvela, numarul de personaje care participa la actiune este mai mare decat in schita: domnul Lefter, sotia lui, comisarul Turtureanu, capitanul Pandele, cei doi sergenti, tigancile si bancherul.

Principalele moduri de expunere sunt dialogul si naratiunea.

In concluzie, opera “Doua loturi”, De I. L. Caragiale, este o nuvela, intrucat este o opera epica cu un singur fir narativ, in care sunt povestite intamplarile prin care trece personajul Lefter Popescu pentru a recupera biletele castigatoare pierdute.

 

Vezi si:

https://temalaromana.ro/2013/06/25/trasaturile-nuvelei-definitie/

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – trasaturi si definitii

Sarmanul Dionis – scurta caracterizare a personajelor (cu citate)

1. Tanarul Dionis (personaj principal)

  • portret romantic: melancolic, visator, pesimist, poet sarac si orfan
  • este profund interesat de principiile care guverneaza lumea, intrucat isi pune des intrebari existentiale
  • setea lui de cunoastere nu e inteleasa de cei din jur: “El cumpara de la mine carti. In genere cele mai vechi si tot de-acele pe care nu le mai puteam vinde nimanui in lume…Si-n asemenea carti el rascolea c-un fel de patima si-mi cumpara cele mai obscure si mai fara de-nteles.”
  • are sentimente de dragoste pura: “Si cum ar vorbi el! Cate numiri ar inventa el, care de cele mai indragite, mai fara de inteles, mai nepomenite, pentru un suras de pe buzele ei, un suras in trecere, umbra unei fericite cugetari; cata gratitudine pentru o privire; cata recunostinta pentru ca ar lasa un moment degetelele ei dulci in mana lui…”
  • portret fizic: ochii negri, parul negru, chip de copil
  • este construit pe antiteza intre conditia sociala joasa si intelectul exceptional

Continue reading

Rezumatul nuvelei “La hanul lui Manjoala”, de I. L. Caragiale

– in drum spre viitoarea sa nevasta, Fanica se opreste la un han renumit, cunoscut si drept “Hanul lui Manjoala”, desi este intretinut de sotia acestuia
– in jurul femeii circula anumite zvonuri, satenii considerand ca aceasta face farmece si are o relatie cu fortele raului
– tanarul este atras fizic de femeie si, din cauza ca lampa din odaie se stinge in mod misterios, cei doi ajung sa se sarute
– Fanica este nevoit sa plece din cauza orei intarziate, insa femeia incearca sa il impiedice
– la plecare, hangita se comporta ciudat, luandu-i palaria barbatului si uitandu-se la acesta intr-un mod neobisnuit
– tanarul pleaca, iar pe drum il cuprinde o stare neplacuta
– incepe furtuna, iar calul acestuia este oprit din drum de catre un ied negru pe care Fanica il ia in desaga, insa animalul fuge inapoi la han
– barbatul se intoarce si el la han, dupa ce afla ca ratacise timp de patru ore in jurul acestuia
– Pocovnicul Iordache, viitorul sau socru, il ia de acolo si il supune unui ritual de exorcizare inainte de casatorie
– mai tarziu, Fanica afla ca hanul arsese impreuna cu femeia

Vezi si:

Genul epic: trasaturi si definitie

Reguli de redactare a rezumatului

Trasaturile nuvelei + definitie

Povestirea nuvelei “Mendebilul” de Mircea Cartarescu

Expozitiune
– Naratorul explica de ce foloseste visul ca punct de plecare in relatarea sa
– Acesta isi aminteste cum un prieten de-al sau i-a povestit o intamplare neobisnuita
– Naratorul are un vis bizar: este inchis intr-un borcan si atacat de o pasare imensa. O usa se afla in peretele borcanului, iar o fetita o deschide, eliberandu-l pe narator
– Puternic impresionat de vis, acesta incearca sa-l coreleze cu viata reala si isi aminteste o intamplare din copilaria sa
– Impreuna cu alti cativa baieti de varste diferite, copilul-narator isi petrece majoritatea timpului in cartier, cautand idei inedite de joc
– Cruzimea copiilor fata de animale este inimaginabila, acestia ucigandu-le cu sange rece, in moduri creative. Chiar si atunci cand se joaca, jocurile lor sunt violente si crude Continue reading

Trasaturile nuvelei + definitie

Definitia nuvelei:

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar redus de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei:

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

Vezi si:

Povestirea nuvelei “Mendebilul” de Mircea Cartarescu

“La hanul lui Manjoala”: rezumat pe idei

Exprimarea opiniei despre mesajul operei literare ‘Naluca’ de Cezar Petrescu

In opinia mea, opera literara ‘ Naluca’ de Cezar Petrescu evidentiaza relatia speciala dintre un pui de caprioara si narator.

Astfel, in primul rand este pus in lumina contrastul dintre firea salbatica si tematoare a caprioarei: “…era un pui mic si fricos […] gata sa fuga” si comportamentul ei dupa ce este imbanzita: ” intelese ca nimeni nu-i voia raul “. Cu timpul, animalul capata incredere in oameni si incepe sa faca parte din viata acestora, castigandu-le toata atentia: ” toate vietatile din ograda […] erau acum dispretuite de noi. Nu mai aveam alta grija decat Naluca.”

Pe de alta parte, acomodarea aceasta brusca si completa a animalului le da de gandit adultilor: ” Tata spunea chiar ca s-a imblanzit prea repede. Parca ii parea rau […] ca a uitat atat de repede libertatea padurii. ”

Continue reading