Category Archives: Opera epica

Caracterizarea lui Lefter Popescu din nuvela “Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii.

In opera literara ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect, prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: “Domnul Lefter a trimis turbatuluio scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: “Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: “Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.”

“Cele mai multe trasaturi reies insa din faptele, comportamentul, gesturile si mimica acestuia. Astfel, personajul este superstitios, deoarece cumpara cele doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, sperand ca asa va avea mai multe sanse de castig. Dupa ce afla de castig, se ransforma intr-o persoana impulsiva, surescitata si banuitoare: “Dupa o muncazadarnica de atata vreme, dupa ce toata casa a fost rastunata cand asa, cand amintenea, dl. Lefter a cazut pe canapea sfaramat de oboseala”. Este un om impulsiv si nestapanit: “Bravo! Bun gust ai! zice ranjind sardonic.” Cand afla ca numerele biletelor sunt inversate, aproape ca-si pierde mintile, purtandu-se ca un nebun: “si-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare.” Din incadrarea sa intr-un anumit context social reiese ca are o conditie sociala modesta , fiind un mic functionar al statului, fiindca se arata preocupat de greutatile vietii, discutand cu sotia “despre cum se scumpeste viata din zi in zi”. Chiar numele lui evidentiaza faptul ca este sarac si banal, dar nazuieste sa-si schimbe conditia sociala si destinul castigand la loterie, intrucat prenumele ii sugereaza saracia (“lefter” inseamna sarac, fara bani), iar Popescu – banailtatea, acesta fiind cel mai des intalnit nume de familie romanesc. Din limbaj reiese ca este vulgar si violent, caci se adreseaza necuviincios sotiei: “Cui, cui ai dat-o, nenorocit-o?” si o jigneste pe Taca: “te faci ca nu stii, gasperita!” Are o educatie modesta, limbajul sau incoerent fiind o sursa a umorului: “…casele ale verzi cu geamlac, car are o alunita cu par deasupra sprancenei din stanga si care se poarta legata la cap cu rosu?”. Din relatia sa cu celelalte prsonaje reiese ca este brutal cu sotia, deoarece ii sparge cu satisfactie toate farfuriile si i se adreseaza necuviincios. Este violent cu tigancile, plesnind-o pe Taca, si agresiv cu bancherul, pe care il jigneste si il ameninta.

Atat autorul, cat si cititorul, nutresc sentimente de mila amestecata cu dispret fata de dl. Lefter. El este modelul omului care isi doreste castig fara munca, dar in final nu se alege cu nimic.

 

Vezi si:

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Trasaturile nuvelei + definitie

 

Descrierea. Reguli de redactare a descrierii literare

Def: Descrierea reprezinta un mod principal de expunere sau de organizare a unui text literar, o tehnica artistica ce consta in zugravirea trasaturilor specifice ale unui tablou/peisaj/fenomen/situatii etc.

Reguli de redactare a descrierii literare:

  1. In introducere se situeaza spatio-temporal peisajul descris (forme de relief, anotimpul si momentul zilei ales).
  2. In cuprins, se desfac elementele componente ale peisajului si se descrie apoi fiecare detaliu al acestora.
  3. Pe parcursul descrierii se pastreaza aceeasi logica a perspectivei, tinand seama fie de axa verticala (de sus in jos sau invers), fie de axa orizontala (de la stanga la dreapta sau invers).
  4. De asemenea, imaginea se descrie pornind de la detalii spre ansamblu sau invers.

Continue reading

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – Trasaturi si definitii

Def: Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

1.Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

2. Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

3. Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continue reading

Argumentarea caracteristicilor schitei “D-l Goe…”

Opera literara “D-l Goe…” are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele de dezaprobare fata de comportamentul lui Goe si al familiei sale, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere dominant este naratiunea, insotita de dialog, iar naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a si este, in principiu, obiectiv.

Ca in orice opera epica, intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, tanarul Goe, insotit de mama, bunica si matusa lui (“mam’ mare, mamițica și tanti Mița”), pleaca cu trenul la Bucuresti. Pe parcursul calatoriei, tanarul si rasfatatul Goe produce numeroase incurcaturi, dar scapa de fiecare data nepedepsit, fiind protejat de catre doamne.

Fiind vorba de o schita, se relateaza un singur moment important din viata lui Goe si a familiei sale: calatoria acestuia cu trenul la Bucuresti, in compania celor trei cucoane. O alta dovada a apartenentei acestui text la specia schitei o constituie existenta unui cadru spatio-temporal limitat. Astfel, intamplarile se petrec pe peronul garii din urbea X si in vagonul de tren, pe parcursul catorva ore. De asemenea, numarul de personaje care participa la actiune este redus: Goe, mam-mare, mamita, tanti Mita, conductorul si “uratul”.

In concluzie, opera literara “D-l Goe…”, de I. L. Caragiale este o schita, deoarece intruneste toate caracteristicile acesteia.

 

Vezi si:

Trasaturile schitei + definitie

Plan de argumentare a caracteristicilor schitei

Genul epic: trasaturi si definitie

 

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Nuvela este opera epica in proza, cu un singur fir narativ, de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Tema nuvelei este imbogatirea printr-un castig intamplator, caci personajul principal al nuvelei, domnul Lefter Popescu, nazuieste sa-si schimbe statutul social castigand la loterie.

Ca in orice opera epica, actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului. Astfel, in mod neobisnuit, actiunea incepe cu intriga, in care domnul si doamna Popescu cauta doua bilete de loterie, fara sa le gaseasca. In expozitiune, Lefter a cumparat doua bilete de loterie, ambele iesind castigatoare. In dezvoltarea actiunii, Lefter trece prin numeroase peripetii pentru a gasi biletele. Urmeaza punctul culminant, in care biletele sunt gasite intr-un dosar, dar Lefter afla ca numerele au fost inversate. In deznodamant, autorul marturiseste ca nu stie ce s-a mai intamplat ulterior cu personajele sale.

Fiind vorba de o nuvela, actiunea se petrece intr-un interval de timp relativ lung si in mai multe locuri din Bucuresti. Intamplarile au loc la inceputul secolului al XX-lea, intr-o toamna.

Ca in orice nuvela, numarul de personaje care participa la actiune este mai mare decat in schita: domnul Lefter, sotia lui, comisarul Turtureanu, capitanul Pandele, cei doi sergenti, tigancile si bancherul.

Principalele moduri de expunere sunt dialogul si naratiunea.

In concluzie, opera “Doua loturi”, De I. L. Caragiale, este o nuvela, intrucat este o opera epica cu un singur fir narativ, in care sunt povestite intamplarile prin care trece personajul Lefter Popescu pentru a recupera biletele castigatoare pierdute.

 

Vezi si:

https://temalaromana.ro/2013/06/25/trasaturile-nuvelei-definitie/

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – trasaturi si definitii

Mircea Eliade, “Maitreyi” – rezumat pe momentele subiectului

Observatie: Momentele de constructie a subiectului sunt: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul.

Rezumatul romanului “Maitreyi”, structurat pe momentele subiectului:

In expozitiune, este prezentat tanarul Allan, personajul-narator, un inginer care lucreaza in Calcutta, India.

Intriga cuprinde momentul in care Allan se imbolnaveste subit de malarie si este invitat sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde are ocazia sa o cunoasca mai bine pe fica acestuia, Maitreyi.

Urmeaza desfasurarea actiunii, in care Allan si familia domnului Sen devin din ce in ce mai apropiati, acestia intentionand sa il adopte pe tanar. La inceput, Maitreyi nu ii face o impresie deosebita; dimpotriva, aceasta i se pare lui Allan o fata urata, aproape vulgara in infatisare. In timp insa,el descopera ca fata incepe sa i se para atragatoare, intuind ca familia ei comploteaza si il incurajeaza sa se apropie de tanara. Astfel, cei doi devin din ce in ce mai apropiati, Maitreyi marturisindu-i cele trei iubiri ale sale. Pentru ca dragostea lor sa nu fie una pacatoasa, fata oficiaza o logodna si ii daruieste lui Allan un inel. Sora ei Chabu, fiind de fata la logodna, tradeaza in mod involuntar secretul tinerilor. Acest incident constituie punctul culminant.

Continue reading

Sarmanul Dionis – scurta caracterizare a personajelor (cu citate)

1. Tanarul Dionis (personaj principal)

  • portret romantic: melancolic, visator, pesimist, poet sarac si orfan
  • este profund interesat de principiile care guverneaza lumea, intrucat isi pune des intrebari existentiale
  • setea lui de cunoastere nu e inteleasa de cei din jur: “El cumpara de la mine carti. In genere cele mai vechi si tot de-acele pe care nu le mai puteam vinde nimanui in lume…Si-n asemenea carti el rascolea c-un fel de patima si-mi cumpara cele mai obscure si mai fara de-nteles.”
  • are sentimente de dragoste pura: “Si cum ar vorbi el! Cate numiri ar inventa el, care de cele mai indragite, mai fara de inteles, mai nepomenite, pentru un suras de pe buzele ei, un suras in trecere, umbra unei fericite cugetari; cata gratitudine pentru o privire; cata recunostinta pentru ca ar lasa un moment degetelele ei dulci in mana lui…”
  • portret fizic: ochii negri, parul negru, chip de copil
  • este construit pe antiteza intre conditia sociala joasa si intelectul exceptional

Continue reading

Argumentarea caracteristicilor schitei “Saracutul!…” de Emil Garleanul

Opera literara “Saracutul!…”, de Emil Garleanu are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.

Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologicasi pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari mari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Chiar atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz, cu care vrea sa se imprieteneasca, vazandu-l mic ca si el. In punctul culminant, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.

Continue reading

Basmul: trasaturi si definitie

Def: Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.

Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei basmului de catre cititori.

Trasaturi: – formule: initiale, mediane finale
– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator, actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial
– personaje ajutatoare, himerice

Obs: In cazul basmului cult:
– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Vezi si:

Trasaturile basmului popular

Plan de argumentare a trasaturilor basmului popular

Genul epic: trasaturi si definitie

Def: Opera epica este opera literara in care mesajul este transmis in mod indirect, prin intermediul personajelor, naratorului si a actiunii.

Trasaturi:
– moduri de expunere: naratiunea (relateaza evenimentele), descrierea (prezinta cadrul spatial sau personajele), dialogul (dinamizeaza actiunea, contribuie la caracterizarea personajelor
– prezenta naratorului: subiectiv, obiectiv, martor
– actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul
– personaje: principale/secundare/episodice, pozitive/negative, protagonist/antagonist, rotunde/plate
– specii: schita, povestirea, nuvela, romanul, fabula, balada

 

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul epic:

I. Definitia genului epic si a operei epice

II. 1. Adaptarea definitiei la textul dat

2. Evidentierea naratiunii, ca mod de expunere specific, si precizara tipului de narator

3. Numirea personajelor si, daca este posibil, clasificarea acestora

4. Modalitatea de legare a secventelor narative +rezumatul textului dat (doar daca este posibil, structurat pe momentele subiectului)

5. Reliefarea contextului spatio-temporal al intamplarilor si extragerea indicilor spatiali si temporali ai actiunii

III. Concluzii

 

Vezi si:

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, fabula – trasaturi si definitie

Genul liric – trasaturi si definitie