Descrierea. Reguli de redactare a descrierii literare

Definitie

Descrierea reprezinta un mod principal de expunere sau de organizare a unui text literar, o tehnica artistica ce consta in zugravirea trasaturilor specifice ale unui tablou/peisaj/fenomen/situatii etc.

Reguli de redactare a descrierii literare

  1. In introducere se situeaza spatio-temporal peisajul descris (forme de relief, anotimpul si momentul zilei ales).
  2. In cuprins, se desfac elementele componente ale peisajului si se descrie apoi fiecare detaliu al acestora.
  3. Pe parcursul descrierii se pastreaza aceeasi logica a perspectivei, tinand seama fie de axa verticala (de sus in jos sau invers), fie de axa orizontala (de la stanga la dreapta sau invers).
  4. De asemenea, imaginea se descrie pornind de la detalii spre ansamblu sau invers.

Continuă lectura „Descrierea. Reguli de redactare a descrierii literare”

Caracterizarea lui Lefter Popescu:”Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Introducere

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii. In nuvela ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter Popescu este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect. Caracterizarea indirecta are loc prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Caracterizare directa, de catre narator

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: „Domnul Lefter a trimis turbatului o scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: „Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: „Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.” Continuă lectura „Caracterizarea lui Lefter Popescu:”Doua loturi”, de I. L. Caragiale”

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii

Pentru a clasifica speciile genului epic, trebuie mai intai sa ne amintim definitia operei epice:

Definitia operei epice

Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Principalele specii ale genului epic sunt:

  1. Nuvela
  2. Schita
  3. Basmul
  4. Romanul
  5. Fabula

 

Nuvela

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

 

Schita

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

 

Basmul

Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii”

Mircea Eliade, „Maitreyi”: Rezumat pe momentele subiectului

Rezumatul romanului „Maitreyi”, structurat pe momentele subiectului:

Momentele de constructie a subiectului sunt: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul.

In expozitiune, este prezentat tanarul Allan, personajul-narator, un inginer care lucreaza in Calcutta, India.

Intriga cuprinde momentul in care Allan se imbolnaveste subit de malarie si este invitat sa locuiasca in casa inginerului Sen, unde are ocazia sa o cunoasca mai bine pe fica acestuia, Maitreyi.

Urmeaza desfasurarea actiunii, in care Allan si familia domnului Sen devin din ce in ce mai apropiati, acestia intentionand sa il adopte pe tanar. La inceput, Maitreyi nu ii face o impresie deosebita; dimpotriva, aceasta i se pare lui Allan o fata urata, aproape vulgara in infatisare. In timp insa,el descopera ca fata incepe sa i se para atragatoare, intuind ca familia ei comploteaza si il incurajeaza sa se apropie de tanara. Astfel, cei doi devin din ce in ce mai apropiati, Maitreyi marturisindu-i cele trei iubiri ale sale. Pentru ca dragostea lor sa nu fie una pacatoasa, fata oficiaza o logodna si ii daruieste lui Allan un inel. Sora ei Chabu, fiind de fata la logodna, tradeaza in mod involuntar secretul tinerilor. Acest incident constituie punctul culminant.

Continuă lectura „Mircea Eliade, „Maitreyi”: Rezumat pe momentele subiectului”

Sarmanul Dionis – caracterizare a personajelor (cu citate)

Tanarul Dionis (personaj principal)

  • portret romantic: melancolic, visator, pesimist, poet sarac si orfan
  • este profund interesat de principiile care guverneaza lumea, intrucat isi pune des intrebari existentiale
  • setea lui de cunoastere nu e inteleasa de cei din jur: „El cumpara de la mine carti. In genere cele mai vechi si tot de-acele pe care nu le mai puteam vinde nimanui in lume…Si-n asemenea carti el rascolea c-un fel de patima si-mi cumpara cele mai obscure si mai fara de-nteles.”
  • are sentimente de dragoste pura: „Si cum ar vorbi el! Cate numiri ar inventa el, care de cele mai indragite, mai fara de inteles, mai nepomenite, pentru un suras de pe buzele ei, un suras in trecere, umbra unei fericite cugetari; cata gratitudine pentru o privire; cata recunostinta pentru ca ar lasa un moment degetelele ei dulci in mana lui…”
  • portret fizic: ochii negri, parul negru, chip de copil
  • este construit pe antiteza intre conditia sociala joasa si intelectul exceptional

 

Continuă lectura „Sarmanul Dionis – caracterizare a personajelor (cu citate)”

Argumentarea caracteristicilor schitei „Saracutul!…” de Emil Garleanu

Introducere

Opera literara „Saracutul!…”, de Emil Garleanu apartine speciei schita, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturi ale genului epic

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.

Rezumat pe momentele subiectului

Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz. Vazandu-l mic ca si el, vrea sa se imprieteneasca cu acesta. In punctul culminant insa, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.

Continuă lectura „Argumentarea caracteristicilor schitei „Saracutul!…” de Emil Garleanu”