Basmul: Definitie si trasaturi

Definitie

Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.

Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei basmului de catre cititori.

Trasaturi

– formule: initiale, mediane finale
– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator, actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial
– personaje ajutatoare, himerice

Basmul cult

In cazul basmului cult:
– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Basmul popular

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Pentru trasaturi si plan de argumentare a apartenentei, vezi articolul despre basmul popular.

Genul epic: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Opera epica este opera literara in care mesajul este transmis in mod indirect, prin intermediul personajelor, naratorului si a actiunii.

Trasaturi

– moduri de expunere: naratiunea (relateaza evenimentele), descrierea (prezinta cadrul spatial sau personajele), dialogul (dinamizeaza actiunea, contribuie la caracterizarea personajelor
– prezenta naratorului: subiectiv, obiectiv, martor
– actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul
– personaje: principale/secundare/episodice, pozitive/negative, protagonist/antagonist, rotunde/plate
– specii ale epicului: schita, povestirea, nuvela, romanul, fabula, balada

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul epic

I. Definitia genului epic si a operei epice

II. 1. Adaptarea definitiei la textul dat

2. Evidentierea naratiunii, ca mod de expunere specific, si precizara tipului de narator

3. Numirea personajelor si, daca este posibil, clasificarea acestora

4. Modalitatea de legare a secventelor narative +rezumatul textului dat (doar daca este posibil, structurat pe momentele subiectului)

5. Reliefarea contextului spatio-temporal al intamplarilor si extragerea indicilor spatiali si temporali ai actiunii

III. Concluzii

Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare

Apartenenta la roman poate fi argumentata printr-un eseu structurat in felul urmator:

Introducere

Date despre autor si opera sa

Cuprins

1. Definitia romanului
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu mai multe fire narative si cu personaje numeroase.
2. Adaptarea definitiei la textul dat
Ex: Opera literara „Exuvii” de Simona Popescu apartine speciei romanului, intrucat este o Continuă lectura „Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare”

Rezumatul: Reguli de redactare

O caracteristica definitorie a operei epice este existenta unui fir narativ care poate fi rezumat. Urmatoarele reguli ajuta la redactarea corecta a rezumatului unui text epic.

Reguli privind structura

– in alineatul corespunzator introducerii se noteaza prima idee a textului, nu date despre autor sau opera sa
– in alineatul corespunzator incheierii se noteaza ultima idee a textului, nu se trag concluzii, nu se fac aprecieri asupra mesajului textului etc.

Reguli privind continutul

– nu se dau citate
– nu se insista asupra amanuntelor nesemnificative
– se respecta strict cronologia intamplarilor din textul dat
– toate verbele si pronumele sunt la persoana a III-a
– singurul mod de expunere utilizat este naratiunea, fiind interzise descrierea, dialogul sau monologul
verbele la modul indicativ se folosesc la timpul prezent (sau perfect compus); sunt recomandate imperfectul si, mai ales, perfectul simplu sau mai-mult-ca-perfectul
– pentru concizie, se recomanda utilizarea gerunziului si a participiului

Balada populara (Miorita): Plan de argumentare

I. Definitia baladei populare
Balada populara este opera epica populara in versuri, in care se relateaza intamplari neobisnuite din trecut, savarsite de personaje cu insusiri iesite din comun, aflate in antiteza.

II. 1. Tema baladei populare
2. Evidentierea trasaturilor tipice operei epice (rezumat, mod de expunere, narator)
3. Reliefarea celor sase motive folclorice
4. Sumara caracterizare a personajului principal
5. Evidentierea elementelor fantastice, comune cu basmul popular (motivul animalului nazdravan, nunta cosmica)
6. Semnificatia alegoriei moarte-nunta
7. Elemente de versificatie
8. Reliefarea trasaturilor creatiilor folclorice (caracter anonim, oral, colectiv)

III. Concluzii

Pentru textul original vezi:

Miorita – wikisource

Semnificatia titlului: Plan de exprimare a opiniei

Pentru exprimarea opiniei despre semnificatia titlului unui text sunt necesari urmatorii pasi:

Introducere

Precizarea valorilor morfologice al cuvintelor din titlu si a categoriilor gramaticale relevante (articol, numar, caz, mod, persoana etc.) si precizarea sintetica a mesajului textului reflectat in titlu.

Cuprins

1. Analiza unor versuri relevante pentru stabilirea legaturii intre continutul versurilor si titlu cu precizarea rolului unor figuri de stil semnificative in acest sens.
2. Extragerea unor termeni din campul lexical al cuvantului/cuvintelor din titlu, daca este posibil.

Concluzii

Obs: Fiind vorba de un text in care se exprima o opinie, se folosesc in mod obligatoriu conectorii specifici textului argumentat: din punctul meu de vedere, in primul rand, in al doilea rand, pe de o parte, pe de alta parte, mai mult, in plus etc.