Argumentarea caracteristicilor schitei „Saracutul!…” de Emil Garleanu

Introducere

Opera literara „Saracutul!…”, de Emil Garleanu apartine speciei schita, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturi ale genului epic

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.

Rezumat pe momentele subiectului

Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz. Vazandu-l mic ca si el, vrea sa se imprieteneasca cu acesta. In punctul culminant insa, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.

Continuă lectura „Argumentarea caracteristicilor schitei „Saracutul!…” de Emil Garleanu”

Basmul: Definitie si trasaturi

Definitie

Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.

Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei basmului de catre cititori.

Trasaturi

– formule: initiale, mediane finale
– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator, actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial
– personaje ajutatoare, himerice

Basmul cult

In cazul basmului cult:
– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Basmul popular

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Pentru trasaturi si plan de argumentare a apartenentei, vezi articolul despre basmul popular.

Genul epic: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Opera epica este opera literara in care mesajul este transmis in mod indirect, prin intermediul personajelor, naratorului si a actiunii.

Trasaturi

– moduri de expunere: naratiunea (relateaza evenimentele), descrierea (prezinta cadrul spatial sau personajele), dialogul (dinamizeaza actiunea, contribuie la caracterizarea personajelor
– prezenta naratorului: subiectiv, obiectiv, martor
– actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul
– personaje: principale/secundare/episodice, pozitive/negative, protagonist/antagonist, rotunde/plate
– specii ale epicului: schita, povestirea, nuvela, romanul, fabula, balada

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul epic

I. Definitia genului epic si a operei epice

II. 1. Adaptarea definitiei la textul dat

2. Evidentierea naratiunii, ca mod de expunere specific, si precizara tipului de narator

3. Numirea personajelor si, daca este posibil, clasificarea acestora

4. Modalitatea de legare a secventelor narative +rezumatul textului dat (doar daca este posibil, structurat pe momentele subiectului)

5. Reliefarea contextului spatio-temporal al intamplarilor si extragerea indicilor spatiali si temporali ai actiunii

III. Concluzii

Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare

Apartenenta la roman poate fi argumentata printr-un eseu structurat in felul urmator:

Introducere

Date despre autor si opera sa

Cuprins

1. Definitia romanului
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu mai multe fire narative si cu personaje numeroase.
2. Adaptarea definitiei la textul dat
Ex: Opera literara „Exuvii” de Simona Popescu apartine speciei romanului, intrucat este o Continuă lectura „Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare”

Rezumatul: Reguli de redactare

O caracteristica definitorie a operei epice este existenta unui fir narativ care poate fi rezumat. Urmatoarele reguli ajuta la redactarea corecta a rezumatului unui text epic.

Reguli privind structura

– in alineatul corespunzator introducerii se noteaza prima idee a textului, nu date despre autor sau opera sa
– in alineatul corespunzator incheierii se noteaza ultima idee a textului, nu se trag concluzii, nu se fac aprecieri asupra mesajului textului etc.

Reguli privind continutul

– nu se dau citate
– nu se insista asupra amanuntelor nesemnificative
– se respecta strict cronologia intamplarilor din textul dat
– toate verbele si pronumele sunt la persoana a III-a
– singurul mod de expunere utilizat este naratiunea, fiind interzise descrierea, dialogul sau monologul
verbele la modul indicativ se folosesc la timpul prezent (sau perfect compus); sunt recomandate imperfectul si, mai ales, perfectul simplu sau mai-mult-ca-perfectul
– pentru concizie, se recomanda utilizarea gerunziului si a participiului

Balada populara (Miorita): Plan de argumentare

I. Definitia baladei populare

Balada populara este opera epica populara in versuri, in care se relateaza intamplari neobisnuite din trecut, savarsite de personaje cu insusiri iesite din comun, aflate in antiteza.

II. 1. Tema baladei populare

Tema baladei valorifica transhumanta (migrarea periodica  a ciobanilor si a turmelor de oi de la munte la ses si invers, in functie de anotimpuri), insa evidentiaza o intreaga filozofie a vietii si  a mortii in conceptia poporului roman.

2. Evidentierea trasaturilor tipice operei epice (rezumat, mod de expunere, narator)

Fiind vorba de o opera epica, principalul mod de expunere utilizat in text este naratiunea, impletita cu dialogul. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind, in principiu, obiectiv.

Ca orice opera epica, balada poate fi rezumata pe momentele subiectului. Astfel, in expozitiune sunt prezentate personajele, cei trei ciobani: cel ungurean, cel vrancean si cel moldovean. De asemenea, tot aici este descrisa si migratia pastorilor de la munte la campie, ceea ce indica anotimpul toamna. Intriga consta in complotul tovarasilor ciobanului moldovean impotriva acestuia, fiind invidiosi pe situatia lui materiala si planuind sa il omoare. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care apare mioara nazdravana. Aceasta isi avertizeaza stapanul si il sfatuieste sa fie prevazator si sa isi asigure siguranta. Ciobanul insa nu incearca sa evite moartea si ii da indicatii cu privire la inmormantarea sa, dorind sa ramana cu animalele. Apoi o roaga sa le spuna turmelor ca nu a murit, ci s-a casatorit cu o printesa, iar nunta lui a fost una cosmica, la care au participat toate elementele naturii. Balada se termina in punctul culminant, unde ciobanul ii spune mioarei ca daca mama lui va veni sa il caute, sa ii spuna de nunta lui cu „mandra craiasa” dar sa nu mentioneze participarea elementelor naturii – o metafora a mortii.

3. Reliefarea celor sase motive folclorice

Fiind vorba de o balada populara, in text  se regasesc sase motive folclorice: motivul transhumantei, motivul complotului, motivul mioarei nazdravane, motivul testamentului, motivul nuntii cosmice si motivul maicutei batrane.

4. Sumara caracterizare a personajului principal

Personajul principal, ciobanul moldovean, este caracterizat atat in mod direct de catre narator, cat si in mod indirect, prin comportament, limbaj si relatia cu celelalte personaje. Astfel, naratorul il caracterizeaza ca avand o situatie materiala infloritoare: „Ca-i mai ortoman/ S-are oi mai multe/ Mandre si cornute/ Si cai invatati/ Si cani mai barbati.” Din caracterizarea indirecta prin limbaj reiese ca se comporta afectuos cu mioara: „Miorita, laie/ Laie, bucalaie/ …/ Ori esti bolnavioara/ Draguta mioara?”. Din comportament aflam ca este optimist in fata mortii, imaginandu-si sfarsitul ca pe un nou inceput, caci ramane calm cand afla ca tovarasii lui planuiesc sa-l ucida. Cele mai multe trasaturi reies insa din relatia cu celelalte personaje. Astfel, ciobanul moldovean este iubit de mioara si de celelalte oi: „Pe mine m-or plange/ Cu lacrimi de sange.” Se simte aproape de animalele sale si doreste sa le fie alaturi chiar si in moarte: „Ca sa ma ingroape/ In strunga de oi/ Sa fiu tot cu voi/ In dosul stanii/ Sa-mi aud canii.” Isi iubeste mama, nevrand sa o intristeze: „Tu, mioara mea/ Sa te-nduri de ea.” si ii iarta pe ucigasi: „Sa-i spui lui vrancean/ Si lui unguran/ Ca sa ma ingroape/ Aice, pe-aproape.”.

5. Evidentierea elementelor fantastice, comune cu basmul popular (motivul animalului nazdravan, nunta cosmica)

In text sunt prezente elemente fantastice, comune basmului popular. Astfel, mioara nazdravana este o creatura supranaturala, care intelege graiul oamenilor si il vorbeste. Nunta cosmica este de asemenea un element fantastic deoarece nu se poate intampla in realitate.

6. Semnificatia alegoriei moarte-nunta

Alegoria moarte-nunta pune in lumina conceptia despre viata si moarte a ciobanului moldovean, moartea fiind vazuta ca o nunta de proportii cosmice, la care participa toate elementele naturii. Alegoria ilustreaza si datina romaneasca referitoare la desfasurarea ceremoniei funerare a tinerilor necasatoriti: in balada elementele ceremonialului de nunta care le inlocuiesc pe cele ale inmormantarii sunt, la randul lor, substituite de elementele naturii – personajele nelipsite din ceremonialul nuptial (mireasa, preotii, lautarii, nuntasii), prezum si obiectele folosite in mod traditional (cununa, lumanarile) devin elemente concrete ale cadrului natural (brazi, paltinasi, munti, pasari) sau ale celui cosmic (soarele, luna, stelele).

7. Elemente de versificatie

Masura versurilor este de 5-6 silabe, rima este imperecheata, iar ritmul este trohaic.

8. Reliefarea trasaturilor creatiilor folclorice (caracter anonim, oral, colectiv)

Fiind vorba de o creatie folclorica, opera „Miorita are caracter oral, anonim si colectiv, fiind creatia transmisa oral a mai multor autori anonimi.

III. Concluzii

Pentru textul original vezi:

Miorita – wikisource