Citeste basmul aici: Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga
Perspectiva narativa este „dindarat”, presupunand un narator obiectiv, heterodiegetic, omniscient dar neimplicat, care relateaza intamplarile la persoana a III-a, secventele narative fiind legate prin inlantuire, iar actiunea avand loc pe mai multe planuri narative.
Harap- Alb este personaj principal si eponim, intrucat numele acestuia apare in titlul povestirii. Spanul si calul sunt personaje secundare, spanul fiind antagonistul acestui basm. Tatal lui Harap-Alb si cei doi frati mai mari ai protagonistului sunt personaje secundare, iar Imparatul Verde este personaj figurant, deoarece nu ia parte la actiune. Imparatul Ros si fata sa, Sfanta Duminica si prietenii pe care Harap-Alb ii intalneste pe drum sunt personaje episodice.
Personajele principale sunt caracterizate atat direct, prin autocaracterizare sau de catre narator si restul personajelor, cat si prin caracterizare indirecta prin comportament, fapte, incadrarea in mediul social, limbaj, vestimentatie, comportament in situatii limita, mimica, ganduri si relatia cu celelalte personaje.
La inceput, protagonistul are un status social inalt, fiind mezinul familiei imparatesti, dar datorita vicleniei Spanului este nevoit sa-l slujeasca pe acesta si sa se supuna poruncilor sale. Cu toate ca tine foarte mult la tatal sau, pe care il respecta, este naiv si nesocoteste poruncile imparatului care il avertizeaza cu privire la viclenia si rautatea spanilor. Totodata, este milostiv, bunatatea acestuia atat pentru oameni, cat si pentru animale fiind ceea ce il ajuta sa depaseasca obstacolele care i se ivesc in cale.
Pe de cealalta parte, Spanul este un personaj negativ, ipocrit si prefacut, intrucat vrea sa para a fi un om binevoitor care vrea sa-l ajute pe fiul de crai – insa are propriile scopuri perfide pe care le urmareste. Este un personaj perseverent, deoarece incearca sa-l ucida pe Harap alb de mai multe ori fara succes, insa nu se lasa descurajat.
Relatia dintre protagonist, Harap-Alb, si antagonistul operei literare, Spanul, evolueaza pe parcursul derularii evenimentelor. Astfel, daca la inceput Spanul pare ca ii doreste binele lui Harap-Alb, el de fapt urmareste sa ii ia locul ca mostenitor al Imparatului Verde si rasplateste bunatatea flacaului cu ura.
Rezumat pe momentele subiectului: In expozitiune, este prezentat un crai care are trei fii. Intr-o zi, fratele acestuia, care are trei fiice, il roaga sa triita pe unul din feciorii sai pentru ca acesta sa ii devina mostenitor. Acest moment constituie intriga basmului.
Urmaza desfasurarea actiunii, in care cei trei fii isi incearca norocul, insa doar mezinul reuseste – fiind ajutat de o batrana despre care afla mai tarziu ca este Sfanta Duminica. Pe drum intalneste un span care ii ofera de trei ori ajutorul. La inceput il refuza, insa a treia oara, pe cale sa se rataceasca, feciorul accepta pana la urma ajutorul spanului doar pentru a fi tradat de catre acesta. Amenintat cu moartea, feciorul de crai este nevoit sa isi schimbe identitatea cu Spanul. Odata ajunsi in regatul Imparatului Verde, Spanul reuseste sa il insele pe imparat dar fiicele lui isi dau seama de inselatorie. Manat de ura, Spanul incearca sa il omoare pe mezin supunandu-l la trei probe. Tanarul le trece cu succes pe toate datorita ajutoarelor si a prietenilor pe care si-i face pe drum. din ultima incercare se intoarce cu fata Imparatului Ros, de care se indragosteste.
Punctul culminant este momentul in care Spanul, demascat de catre fata Imparatului Ros ii reteaza capul feciorului de crai, insa este ucis la randul sau de calul fermecat. Printesa ii reda in cele din urma viata lui Harap-Alb in mod miraculos.
Urmeaza deznodamantul in care cei doi tineri se casatoresc, iar mezinul devine mostenitorul imparatului Verde.
Modurile de expunere utilizate in text sunt naratiunea, dialogul si descrierea. Naratiunea este modul de expunere principal, intrucat prezinta intamplarile in ordine logica si cronologica. Dialogul, pe de alta parte, pune in lumina relatia dintre personaje si ajuta la caracterizarea acestora, iar descrierea contribuie la realizarea portretelor fizice si morale ale personajelor si prezinta cadrul spatio-temporal fabulos in care se deruleaza basmul.
Temele principale sunt lupta dintre bine si rau din care, ca in orice basm, binele iese in final invingator, si evolutia protagonistului care se maturizeaza in urma depasirii probelor la care este supus. Ca motive sunt intalnite motivul mostenitorului, motivul calatoriei si al probelor, al calului nazdravan, al casatoriei si al pedepsirii raufacatorului. In final, se remarca preferinta pentru cifra magica trei (trei fii, trei fete, trei probe) si doisprezece („douasprezece ialovite fripte”, „douasprezece harabale cu paine”, „douasprezece buti pline cu vin de cel hranit”). La actiune participa atat personaje inspirate din lumea reala (imparatul, fiii sai, fetele de imparat, spanul) cat si personaje cu puteri supranaturale (calul, ursul din gradina, cerbul cu nestemate). Ca in orice basm, acestea apartin fie fortelor binelui (cei doi imparati si copiii lor, prietenii intalniti pe drum, fata de imparat, batrana, calul), fie fortelor raului (Spanul, ursul, cerbul, imparatul Ros). In plus, fata imparatului Ros se foloseste de obiecte magice precum turturica fermecata, cele trei smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta.
Cadru spatiu-temporal (cronotop): Actiunea are loc „la o margine a pamantului”, in imparatile celor doi frati si in ceea a Imparatului Ros, cat si pe drum, pe durata calatoriei. Timpul desfasurarii actiunii este nedefinit („era odata”).
Tehnicile narative folosite sunt inlantuirea intamplarilor in cadrul fiecarui fir narativ si alternanta intre firele narative, care urmaresc atat calatoria si probele prin care este nevoit sa treaca eroul, cat si urzelile spanului si ale Imparatului Ros.
Fiind vorba de un basm, sunt utilizate formule tipice: cea initiala („Amu’ cica era odata…”), cea mediana („Dar ia sa nu ne departam cu vorba…”) si cea finala („Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca”).
Povestirea urmareste maturizarea eroului care, dintr-un tanar naiv si fricos, devine un barbat curajos, reusind astfel sa depaseasca toate cele trei probe la care este supus pe parcursul calatoriei initiatice.
Ca in orice basm, finalul operei prezinta o rezolvare a conflictului, binele iesind in cele din urma invingator. Antagonistul – Spanul – este pedepsit, iar eroul – Harap-Alb – se casatoreste cu fata imparatului Ros si ramane mostenitorul imparatiei unchiului sau, Imparatul Verde.