Publicat pe

Pronumele personal si formele lui: persoana, gen, numar si caz

Definitie: Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv. Pronumele personal este partea de vorbire flexibila care desemneaza anumite persoane in raport cu vorbitorul.

Pronumele personal are patru proprietati, in functie de care variaza ca forma:

  1. Persoana
  2. Numar
  3. Gen
  4. Caz

Proprietati

  1. Persoana unui pronume personal indica raportul cu vorbitorul:
  • Persoana I – vorbitorul insusi: eu, noi
  • Persoana  II-a – cel/cei cu care se vorbeste: tu, voi
  • Persoana a II-a – cel despre care se vorbeste: el, ea, ei, ele (de politete: dansul, dansa, dansii, dansele)

Continuă lectura „Pronumele personal si formele lui: persoana, gen, numar si caz”

Publicat pe

Genul epic: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Opera epica este opera literara in care mesajul este transmis in mod indirect, prin intermediul personajelor, naratorului si a actiunii.

Trasaturi

– moduri de expunere: naratiunea (relateaza evenimentele), descrierea (prezinta cadrul spatial sau personajele), dialogul (dinamizeaza actiunea, contribuie la caracterizarea personajelor
– prezenta naratorului: subiectiv, obiectiv, martor
– actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul
– personaje: principale/secundare/episodice, pozitive/negative, protagonist/antagonist, rotunde/plate
– specii ale epicului: schita, povestirea, nuvela, romanul, fabula, balada

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul epic

I. Definitia genului epic si a operei epice

II. 1. Adaptarea definitiei la textul dat

2. Evidentierea naratiunii, ca mod de expunere specific, si precizara tipului de narator

3. Numirea personajelor si, daca este posibil, clasificarea acestora

4. Modalitatea de legare a secventelor narative +rezumatul textului dat (doar daca este posibil, structurat pe momentele subiectului)

5. Reliefarea contextului spatio-temporal al intamplarilor si extragerea indicilor spatiali si temporali ai actiunii

III. Concluzii

Publicat pe

Rezumatul nuvelei „La hanul lui Manjoala”, de I. L. Caragiale

– in drum spre viitoarea sa nevasta, Fanica se opreste la un han renumit, cunoscut si drept „Hanul lui Manjoala”, desi este intretinut de sotia acestuia
– in jurul femeii circula anumite zvonuri, satenii considerand ca aceasta face farmece si are o relatie cu fortele raului
– tanarul este atras fizic de femeie si, din cauza ca lampa din odaie se stinge in mod misterios, cei doi ajung sa se sarute
– Fanica este nevoit sa plece din cauza orei intarziate, insa femeia incearca sa il impiedice
– la plecare, hangita se comporta ciudat, luandu-i palaria barbatului si uitandu-se la acesta intr-un mod neobisnuit
– tanarul pleaca, iar pe drum il cuprinde o stare neplacuta
– incepe furtuna, iar calul acestuia este oprit din drum de catre un ied negru pe care Fanica il ia in desaga, insa animalul fuge inapoi la han
– barbatul se intoarce si el la han, dupa ce afla ca ratacise timp de patru ore in jurul acestuia
– Pocovnicul Iordache, viitorul sau socru, il ia de acolo si il supune unui ritual de exorcizare inainte de casatorie
– mai tarziu, Fanica afla ca hanul arsese impreuna cu femeia

Vezi si:

Genul epic: trasaturi si definitie

Reguli de redactare a rezumatului

Trasaturile nuvelei + definitie

Publicat pe

Rolul semnelor de punctuatie si de ortografie

Semne de punctuatie
1. Punctul: marcheaza pauza de la sfarsitul unei propozitii enuntiative, independente ca inteles

2. Semnul intrebarii: marcheaza intonatia unei propozitii interogative si  nedumerirea interlocutorului

3. Semnul exclamarii: – marcheaza intonatie unei propozitii exclamative si sugereaza starea sufleteasca a interlocutorului
– urmeaza dupa un substantiv sau o constructie in caz vocativ
– urmeaza dupa o interjectie
– urmeaza dupa un verb la modul imperativ sau la sfarsitul unei propozitii imperative
– marcheaza surpriza interlocutorului Continuă lectura „Rolul semnelor de punctuatie si de ortografie”

Publicat pe

Povestirea nuvelei „Mendebilul” de Mircea Cartarescu

Expozitiune
– Naratorul explica de ce foloseste visul ca punct de plecare in relatarea sa
– Acesta isi aminteste cum un prieten de-al sau i-a povestit o intamplare neobisnuita
– Naratorul are un vis bizar: este inchis intr-un borcan si atacat de o pasare imensa. O usa se afla in peretele borcanului, iar o fetita o deschide, eliberandu-l pe narator
– Puternic impresionat de vis, acesta incearca sa-l coreleze cu viata reala si isi aminteste o intamplare din copilaria sa
– Impreuna cu alti cativa baieti de varste diferite, copilul-narator isi petrece majoritatea timpului in cartier, cautand idei inedite de joc
– Cruzimea copiilor fata de animale este inimaginabila, acestia ucigandu-le cu sange rece, in moduri creative. Chiar si atunci cand se joaca, jocurile lor sunt violente si crude Continuă lectura „Povestirea nuvelei „Mendebilul” de Mircea Cartarescu”