Sursele comicului in comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Fiind vorba de o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile create de personaje provoaca rasul.

Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

  1. comicul de moravuri
  2. comicul de situatie
  3. comicul de limbaj
  4. comicul de nume
  5. comicul de caracter

1.Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

Continuă lectura „Sursele comicului in comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale”

Rezumatul comediei „O scrisoare pierduta” (structurat pe momentele subiectului)

Comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

I. Expozitiunea (cuprinde primele doua scene ale actului intai)

  • Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita Pristanda, politaiul orasului
  • Pristanda il anunta ca Nae Catavencu, adversarul sau politic, se afla in posesia unei scrisori care ii poate asigura victoria la alegeri

II. Intriga (are loc inainte de inceperea actiunii)

  • Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde scrisoarea de amor trimisa de Stefan Tipatescu, amantul ei

III. Desfasurarea actiunii (incepe cu scena a III-a a actului intai si continua cu actul al II-lea)

Continuă lectura „Rezumatul comediei „O scrisoare pierduta” (structurat pe momentele subiectului)”

Genul dramatic: trasaturi si definitie

Def: Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe scena.

Trasaturi (aplicate pe opera „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):

  • este structurata in acte si scene (sau tablouri)
  • modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si monologul dramatic
  • intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau tonalitatea vocii personajelor
  • existenta conflictului dramatic principal (in „O scrisoare pierduta”, se declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
  • conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare (neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

 

Vezi si:

Sursele comicului in comedia „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Rezumatul comediei „O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale structurat pe momentele subiectului

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – Trasaturi si definitii

Def: Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

1.Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

2. Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

3. Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – Trasaturi si definitii”

Argumentarea caracteristicilor schitei „D-l Goe…”

Opera literara „D-l Goe…” are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele de dezaprobare fata de comportamentul lui Goe si al familiei sale, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere dominant este naratiunea, insotita de dialog, iar naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a si este, in principiu, obiectiv.

Ca in orice opera epica, intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, tanarul Goe, insotit de mama, bunica si matusa lui („mam’ mare, mamițica și tanti Mița”), pleaca cu trenul la Bucuresti. Pe parcursul calatoriei, tanarul si rasfatatul Goe produce numeroase incurcaturi, dar scapa de fiecare data nepedepsit, fiind protejat de catre doamne.

Fiind vorba de o schita, se relateaza un singur moment important din viata lui Goe si a familiei sale: calatoria acestuia cu trenul la Bucuresti, in compania celor trei cucoane. O alta dovada a apartenentei acestui text la specia schitei o constituie existenta unui cadru spatio-temporal limitat. Astfel, intamplarile se petrec pe peronul garii din urbea X si in vagonul de tren, pe parcursul catorva ore. De asemenea, numarul de personaje care participa la actiune este redus: Goe, mam-mare, mamita, tanti Mita, conductorul si „uratul”.

In concluzie, opera literara „D-l Goe…”, de I. L. Caragiale este o schita, deoarece intruneste toate caracteristicile acesteia.

 

Vezi si:

Trasaturile schitei + definitie

Plan de argumentare a caracteristicilor schitei

Genul epic: trasaturi si definitie

 

Argumentarea caracteristicilor nuvelei „Doua loturi”

Opera „Doua loturi”, de I. L. Caragiale, apartine genului literar nuvela: o opera epica in proza, cu un singur fir narativ, de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Tema nuvelei „Doua loturi” este imbogatirea printr-un castig intamplator, caci personajul principal al operei, domnul Lefter Popescu, nazuieste sa-si schimbe statutul social castigand la loterie. Continuă lectura „Argumentarea caracteristicilor nuvelei „Doua loturi””