Fabula: Definitie si trasaturi

Definitie

Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, obiectelor sau fenomenelor, care intruchipeaza anumite tipuri umane criticate de autor.

Trasaturile fabulei

  • evidentierea principalelor figuri de stil utilizate in fabula ( personificarea si alegoria)
  • evidentierea tipurilor umane satirizate de autor
  • sursele umorului
  • existenta moralei ( explicita sau implicita)

Plan de argumentare

I. Date despre autor si opera sa

II. 1. Definitia fabulei si morala textului

2. Adaptarea definitiei si a moralei la textul dat

3. Rezumatul fabulei

4. Caracterizarea personajelor si reliefarea tipurilor umane reprezentate de acestea

5. Evidentierea figurilor de stil centrale a textului, personificarea si alegoria

6. Modurile de expunere si rolul lor

7. Sursele umorului

III. Concluzii

Argumentarea apartenentei unui text la specia fabula – exemplu

Date despre autor si opera sa

Poetul George Toparceanu a ramas in istoria literaturii romane indeosebi prin volumele sale de fabule, in care este valorificata inclinatia scriitorului spre umor si ironie fina.

Definitia fabulei si morala textului

Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, pasarilor sau obiectelor, care intruchipeaza defecte omenesti criticate de autor. Fabulele au intotdeauna o morala, explicita sau implicita, din care cititorul trage anumite invataminte.

Adaptarea definitiei si a moralei la textul dat

Poezia „Bivolul si cotofana”, de George Toparceanu, are toate notele definitorii ale unei fabule, intrucat personajele sunt trei necuvantatoare: un bivol, un catel si o cotofana, reprezentand anumite tipuri umane satirizate de autor. Textul are si o morala, implicita, potrivit careia profitorii ii tolereaza pe cei inferiori numai daca ii pot exploata.

Rezumatul fabulei

Fiind vorba de o opera epica, faptele se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, fabula incepe cu un catel care zareste pe spinarea unui bivol o cotofana care se plimba. Dorind sa profite si el de plimbare, cainele se arunca in spinarea bivolului, insa acesta, peste masura de indignat, il respinge cu brutalitate, trantindu-l in iarba. Apoi, bivolul ii explica catelului ca pe cotofana o tolereaza fiindca il apara de insecte, pe cand el nu-i poate face niciun serviciu.

Caracterizarea personajelor si reliefarea tipurilor umane reprezentate de acestea

Asa cum reiese si din autocaracterizare, bivolul „mare si puternic, gospodar cu greutate” ii reprezinta pe cei instariti, care stabilesc relatii umane cu cei din jur doar in functie de profit. Faptele, comportamentul, gesturile si limbajul bivolului ii reliefeaza firea violenta si aroganta, caci acesta il trateaza cu superioritate pe catel si il respinge cu agresivitate, trantindu-l ” ca pe-o zdreanta in trifoi.” Felul sau de a vorbi ii pune  in lumina caracterul brutal, caci i se adreseaza jignitor catelului, folosind apelative precum „javra” si „potaie proasta”. In plus, bivolul da dovada de cinism, intrucat ii explica catelului ca i se pare firesc sa o suporte pe cotofana cat timp profita de serviciile ei.

Catelul reprezinta, omul simplu si naiv, care ar dori o alta conditie sociala. Nu este capabil sa aprecieze corect situatia sa si a celor din jur, caci il considera „prost” si „mare dobitoc” pe bivol, gasindu-si astfel curajul sa se arunce in spinarea lui. Credulitatea sa ii provoaca mari necazuri, caci e nevoit sa suporte aroganta umilitoare a bivolului. Daca fata de bivol autorul manifesta dispret, pe catel il trateaza cu o oarecare compasiune, caci el nu ajunge sa profite de cei din jur, ci doar isi doreste sa o faca.

Cotofana este simbolul omului modest, care isi face constiincios doar datoria, fara a-si exploata semenii.

Evidentierea figurilor de stil centrale a textului, personificarea si alegoria

Ca in orice fabula, figura de stil centrala a poeziei este personificarea, caci cele trei necuvantatoare sunt insufletite, vorbesc, gandesc si actioneaza ca niste fiinte umane. Un rol important il are si alegoria, intrucat patania catelului reliefeaza dezaprobarea fata de profitori.

Modurile de expunere si rolul lor

Fiind vorba de o opera epica, modul de expunere predominant este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor, insa un rol important il are si dialogul, devenit monolog prin lipsa replicii catelului.

Sursele umorului

Umorul se regaseste in text atat in limbajul personajelor („mare dobitoc”, „potaie proasta”), cat si in patania catelului.

Concluzii

In concluzie, poezia „Bivolul si cotofana” de G. Toparceanu are toate insusirile caracteristice unei fabule: personajele sunt necuvantatoare, figura de stil centrala este personificarea, textul are o morala implicita.

Basmul popular: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Trasaturile basmului popular

  • prezenta cifrelor si a obiectelor magice
  • evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) si colectiv( la crearea se au contribuit mai multe persoane) al basmului popular
  • prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice
  • confruntarea dintre bine si rau
  • victoria binelui
  • formule narative tipice ale basmului popular ( initiale, mediane, finale)

Plan de argumentare a caracteristicilor basmului popular

I. Definitia basmului popular
II. 1. Evidentierea trasaturilor tipice operei epice
2. Rezumatul basmului popular structurat pe momentele subiectului
3. Reliefarea intamplarilor reale si a celor fantastice
4. Precizarea cadrului spatio-temporal al intamplarilor
5. Evidentierea formulelor narative tipice ale basmului popular (initiale, mediane, finale)
6. Evidentierea conflictului dintre fortele binelui si fortele raului
7. Sumara caracterizare a personajului principal
8. Obiecte si cifre magice
9. Trasaturile creatiilor populare
III. Concluzii

Pastelul: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Pastelul este opera lirica  in care autorul isi exprima sentimentele in mod direct, descriind un tablou din natura, cu ajutorul a numeroase imagini artistice si figuri de stil.

Trasaturile pastelului

Apartenta unei opere la specia pastel este demonstrata prin:

  • evidentierea imaginilor artistice si a figurilor de stil din pastel
  • rolul descrierii si al partilor de vorbire caracteristice pastelului (substantivele reliefează diversitatea naturii, iar adjectivele accentueaza insusirile dominante ale acesteia)
  • evidentierea elementelor descrise de poet

Plan de argumentare a caracteristicilor pastelului

l. Date despre autor si opera sa

ll. 1. Definitia pastelului

2. Adaptarea definitiei pastelului la textul dat

Continuă lectura „Pastelul: Definitie, trasaturi, plan de argumentare”

Schita: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

Plan de argumentare a caracteristicilor schitei

I. Date despre autor si opera sa

II. 1. Definitia schitei, adaptarea definitiei

2. Trasaturile operei epice

3. Rezumatul schitei structurat pe momentele subiectului

4. Precizarea episodului semnificativ relatat in schita

5. Reliefarea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii

6. Evidentierea numarului mic de personaje prezente in schita

7. Sumara caracterizare a personajului principal al schitei

III. Concluzii

Argumentarea caracteristicilor schitei „D-l Goe…” de I. L. Caragiale

Introducere – definitia schitei

Opera literara „D-l Goe…” are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile operei epice

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele de dezaprobare fata de comportamentul lui Goe si al familiei sale, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere dominant este naratiunea, insotita de dialog, iar naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a si este, in principiu, obiectiv.

Rezumat pe momentele subiectului

Ca in orice opera epica, intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, tanarul Goe, insotit de mama, bunica si matusa lui („mam’ mare, mamițica și tanti Mița”), pleaca cu trenul la Bucuresti. Pe parcursul calatoriei, tanarul si rasfatatul Goe produce numeroase incurcaturi, dar scapa de fiecare data nepedepsit, fiind protejat de catre doamne.

Precizarea episodului semnificativ relatat in schita

Fiind vorba de o schita, se relateaza un singur moment important din viata lui Goe si a familiei sale: calatoria acestuia cu trenul la Bucuresti, in compania celor trei cucoane. O alta dovada a apartenentei acestui text la specia schitei o constituie existenta unui cadru spatio-temporal limitat. Astfel, intamplarile se petrec pe peronul garii din urbea X si in vagonul de tren, pe parcursul catorva ore. De asemenea, numarul de personaje care participa la actiune este redus: Goe, mam-mare, mamita, tanti Mita, conductorul si „uratul”.

Concluzii

In concluzie, opera literara „D-l Goe…”, de I. L. Caragiale este o schita, deoarece intruneste toate caracteristicile acesteia.

Pentru textul lui Caragiale, vezi aici:

D-l Goe… – wikisource