Argumentarea apartenentei la roman: Ion, de Liviu Rebreanu

Introducere – definitia romanului, adaptata la text

Narator

Naratorul este obiectiv, omniscient si neimplicat, iar perspectiva narativ este „dindarat”, heterodiegetica si obiectiva intrucat naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a.

Personaje

Personajul principal este Ion al Glanetasului. Ana, Florica, Vasile Baciu, George Bulbuc, Zaharia si Titu Herdelea, sotia invatatorului evreu sunt personaje secundare. Aurel Ungureanu, Avrum, crasmarul, Virginia Gherman, Ghighi, sora Laurei, Savista, servitoarea lui George Bulbuc, Petre Ispas, Simion Lungu si Ilie Onu, fratele de cruce al lui George Bulbuc sunt personaje episodice, iar Zenobia si sotia lui Vasile Baciu sunt personaje figurante.

Personajele principale sunt caracterizate atat direct, de catre narator si de celelalte personaje, cat si in mod indirect, prin incadrare intr-un anumit mediu social, fapte, comportament, limbaj, mimica, gesturi, ganduri si framantari sufletesti, vestimentatie si relatiile cu celelalte personaje.

Caracterizarea personajelor

Protagonistul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca un om iute si harnic, fiind pus in antiteza cu tatal sau, Alexandru Pop, zis Glanetasu.

Celelalte personaje il caracterizeaza ca un barbat harnic in comparatie cu tatal sau. Trezeste simpatia invatatorului Herdelea care isi da seama de potentialul tanarului, insa dragostea sa pentru pamant il face sa renunte la educatie. Ion isi recunoaste statutul social modest, insa incearca sa obtina pamant in diferite moduri, vazand in acesta realizarea tuturor dorintelor sale. Prin urmare, percepe casatoria cu Ana ca pe o cale usoara de a capata pamant, cu toate ca el o iubeste de fapt pe Florica. Astfel, se poate observa ca pentru el lipsa pamantului constituie o ingrijorare mai mare decat lipsa dragostei.

In relatia cu Ana demonstreaza duritate: dupa ce isi implineste planul prin care sa se casatoreasca cu tanara si sa ii ia zestrea, se poarta violent cu aceasta.

Fiind vorba de un roman realist si psihologic, se observa dezumanizarea lui Ion in urma dorintei sale foarte puternice de a stapani cat mai mult pamant.

Ana intruchipeaza tipul femeii obisnuite din societatea rurala din secolul al XIX-lea. Intra in antiteza cu Florica – cea din urma reprezinta tema iubirii, in timp ce Ana reprezinta „glasul pamantului”.

Orfana de mama, cu un tata violent si ursuz, care o considera pe Ana vinovata pentru moartea sotiei sale, tanara isi gaseste scapare in dragoste, casatorindu-se cu Ion. Nu ia seama la valorile si normele societatii si alege sa-si urmeze inima, indurand insultele celorlalti sateni. Cu toate acestea insa, Ion nu ii ofera evadarea dorita, purtandu-se cu brutalitate fata de ea.

Destinl Anei este tragic, iar pentru ea moartea este un simbol al eliberarii, intrucat isi da seama ca dragostea sa nu e reciproc[ si ca lucrul pe care Ion il vrea cu adevarat este zestrea ei.

Pentru Ion, personaj eponim, Florica reprezinta idealul feminitatii, ea fiind singura persoana pentru care barbatul nutreste sentimente de dragoste. „Cea mai frumoasa fata din Pripas”, ea simbolizeaza „glasul iubirii”, dar saracia acesteia constituie o piedica in calea casatoriei sale cu Ion. In final, dragostea acestuia pentru pamant e mai puternica decat dragostea pentru Florica.

Destinul Floricai este de asemenea unul tragic, intrucat si aceasta se casatoreste cu un barbat pe care nu il iubeste, George Bulbuc – care, in cele din urma, il omoara pe Ion.

Rezumat

Incipitul romanului surprinde drumul catre satul Pripas, langa orasul Armadia. In sat are loc o hora duminicala, la care se intalnesc toti tinerii satului.

Ion, baiatul lui Alexandru Pop, o curteaza pe fiica lui Vasile Baciu, cu toate ca nu o iubeste – dupa cum afirma chiar el insusi. Tatal acesteia este impotriva uniunii, caci doreste sa o marite pe fiica sa cu George Bulbuc fara voia ei. Ion o iubeste pe Florica, dar aceasta este saraca, in timp ce Ana are zestre multa, vite si pamant.

George Bulbuc, si el pretendent la mana Anei, ii spune lui Vasile Baciu de intalnirea secreta dintre Ion si fiica sa, iartatal fetei, beat fiind, il bate pe Ion pana cand satenii sar in ajutorul barbatului. Banuind implicarea lui George, Ion provoaca o incaierare la carciuma, invocand un alt pretext, si castiga.

Spre deosebire de tatal sau, Ion e un barbat muncitor si iubeste pamantul si munca campului, pentru care renunta la studii. Intr-o zi, Ana aduce mancare pentru tarani si il vede pe Ion sarutand-o pe Florica.

Titu Herdelea, fiul lui Zaharia Herdelea, face o vizita la casa invatatorului evreu din Jidovita, unde povesteste despre cearta dintre George si Ion. Familia invatatorului Herdelea ia apararea lui Ion, in timp ce preotul Belciug este de partea lui George. Acesta diferenta de opinii creeaza dusmanie intre cele doua familii.

Ion incepe sa se gandeasca la posibilitatea unei casatorii cu Ana. Sfatuit de Titu, vazand ca Vasile Baciu nu doreste sa-i dea fiica de nevasta, se hotaraste sa il sileasca, lasand-o pe Ana insarcinata. Dupa aceasta, are loc nunta lui Ion cu Ana. La nunta sa, barbatul danseaza cu Florica.

Dupa casatorie, Ion incepe sa isi bata nevasta pentru cele mai neinsemnate motive. In acelasi timp, incepe un proces prin care doreste sa il convinga pe tatal Anei sa treaca pamanturile pe numele lui. Ana naste un baiat pe care il numeste Petre.

Vasile Baciu se teme de procesul cu Ion si de posibilele urmari ale acestuia, si decide sa- i lase toata averea ginerelui. Are loc nunta lui George Bulbuc cu Florica, iar Ana, vazand cum o priveste Ion pe mireasa, se spanzura in grajd. Dupa scurt timp, copilul moare si el.

Ion incepe sa il viziteze pe George pentru a se ntalni cu Florica, dar Savista ii banuieste intentiile si il avertizeaza pe George. Acesta se preface ca pleaca in padure dupa lemne, insa se intoarce si il gaseste pe Ion impreuna cu Florica. Intr-un moment de manie, il loveste pe acesta cu sapa si il ucide. Acest moment constituie punctul culminant al romanului.

In deznodamant, biserica primeste terenurile lui Ion, iar opera se incheie cu sfintirea noii biserici din sat.

Moduri de expunere

Modurile de expunere folosite in text sunt naratiunea, dialogul si descrierea. Naratiunea este modul de expunere principal, intrucat prezinta intamplarile in ordine logica si cronologica. Dialogul pune in lumina relatiile dintre personaje si ajuta la caracterizarea acestora, iar descrierea ajuta la realizarea portretelor fizice si morale ale personajelor, introduce cadrul spatio-temporal al actiunii si incetineste ritmul in care se deruleaza intamplarile.

Mesajul operei, teme, motive

Mesajul romanului este o prezentare transparenta a vietii sociale si familiale din satul Pripas la inceputul secolului al XX-lea, in centrul careia sta iaginea taranului obisnuit care isi doreste pamant.

Temele principale sunt fresca sociala, familia (romanul urmareste evolutia relatiilor dintre familia lui Vasile Baciu, familia lui Ion, familia Herdelea, urmarind intrigile si evenimentele care se petrec in satul Pripas si in apropiere). O alta tema importanta este iubirea, intrucat romnul urmareste povestea de dragoste dintre Ion si Florica si dragostea neimpartasita, atat a Anei pentru Ion, cat si a lui George fata de Ana.

Ca in orice roman realist, apar motivul saraciei, al orfanului si al pamantului.

Cadrul spatio-temporal

Actiunea are loc la inceputu secolului al XX-lea, de cand Ion este tanar pana ce acesta se casatoreste cu Ana si in cele din urma moare. Intamplarile se petrec in Ardeal, in satul Pripas din zona Bistritei.

Tehnici narative

Tehnicile narative utilizate sunt inlantuirea intamplarilor in cadrul fiecarui fir narativ si alternanta intre firele narative care urmaresc destinele personajelor din satul Pripas.

Structura romanului

Romanul este structurat in doua volume, „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Primul volum cuprinde sase capitole, in timp ce al doilea cuprinde sapte, romanul fiind structurat oj total in treisprezece capitole.

Relatia incipit-final

Incipitul romanului creioneaza spatiul in care se desfasoara intamplarile, in zona Ardealului. Este surprinsa hora intr-o zi de duminica, punandu-se accentul pe relatia lui Ion cu Florica, care va conduce la deznodamantul tragic.

In final, este prezentata adunarea personajelor cu ocazia sfintirii noii biserici, care constituie un simbol al sacrului, avand rolul de a purifica spatiul in care se petrec intamplarile tragice. Finalul este inchis, intrucat are loc o solutionare a conflictelor.

Concluzii

In opinia mea, opera literara Ion, de Liviu Rebreanu, are toate notele definitorii ale unui roman, fiind o creatie epica in proza de mare intindere, cu conflicte puternice si cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative , la care participa un numar mare de personaje, oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.

Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare

Apartenenta la roman poate fi argumentata printr-un eseu structurat in felul urmator:

Introducere

Date despre autor si opera sa

Cuprins

1. Definitia romanului
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu mai multe fire narative si cu personaje numeroase.
2. Adaptarea definitiei la textul dat
Ex: Opera literara „Exuvii” de Simona Popescu apartine speciei romanului, intrucat este o Continuă lectura „Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare”