Povestea lui Harap-Alb – personaje, perspectiva narativa, rezumat, teme, motive

Citeste basmul aici: Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga

Perspectiva narativa este „dindarat”, presupunand un narator obiectiv, heterodiegetic, omniscient dar neimplicat, care relateaza intamplarile la persoana a III-a, secventele narative fiind legate prin inlantuire, iar actiunea avand loc pe mai multe planuri narative.

Harap- Alb este personaj principal si eponim, intrucat numele acestuia apare in titlul povestirii. Spanul si calul sunt personaje secundare, spanul fiind antagonistul acestui basm. Tatal lui Harap-Alb si cei doi frati mai mari ai protagonistului sunt personaje secundare, iar Imparatul Verde este personaj figurant, deoarece nu ia parte la actiune. Imparatul Ros si fata sa, Sfanta Duminica si prietenii pe care Harap-Alb ii intalneste pe drum sunt personaje episodice.

Personajele principale sunt caracterizate atat direct, prin autocaracterizare sau de catre narator si restul personajelor, cat si prin caracterizare indirecta prin comportament, fapte, incadrarea in mediul social, limbaj, vestimentatie, comportament in situatii limita, mimica, ganduri si relatia cu celelalte personaje.

La inceput, protagonistul are un status social inalt, fiind mezinul familiei imparatesti, dar datorita vicleniei Spanului este nevoit sa-l slujeasca pe acesta si sa se supuna poruncilor sale. Cu toate ca tine foarte mult la tatal sau, pe care il respecta, este naiv si nesocoteste poruncile imparatului care il avertizeaza cu privire la viclenia si rautatea spanilor. Totodata, este milostiv, bunatatea acestuia atat pentru oameni, cat si pentru animale fiind ceea ce il ajuta sa depaseasca obstacolele care i se ivesc in cale.

Pe de cealalta parte, Spanul este un personaj negativ, ipocrit si prefacut, intrucat vrea sa para a fi un om binevoitor care vrea sa-l ajute pe fiul de crai – insa are propriile scopuri perfide pe care le urmareste. Este un personaj perseverent, deoarece incearca sa-l ucida pe Harap alb de mai multe ori fara succes, insa nu se lasa descurajat.

Relatia dintre protagonist, Harap-Alb, si antagonistul operei literare, Spanul, evolueaza pe parcursul derularii evenimentelor. Astfel, daca la inceput Spanul pare ca ii doreste binele lui Harap-Alb, el de fapt urmareste sa ii ia locul ca mostenitor al Imparatului Verde si rasplateste bunatatea flacaului cu ura.

Rezumat pe momentele subiectului: In expozitiune, este prezentat un crai care are trei fii. Intr-o zi, fratele acestuia, care are trei fiice, il roaga sa triita pe unul din feciorii sai pentru ca acesta sa ii devina mostenitor. Acest moment constituie intriga basmului.

Urmaza desfasurarea actiunii, in care cei trei fii isi incearca norocul, insa doar mezinul reuseste – fiind ajutat de o batrana despre care afla mai tarziu ca este Sfanta Duminica. Pe drum intalneste un span care ii ofera de trei ori ajutorul. La inceput il refuza, insa a treia oara, pe cale sa se rataceasca, feciorul accepta pana la urma ajutorul spanului doar pentru a fi tradat de catre acesta. Amenintat cu moartea, feciorul de crai este nevoit sa isi schimbe identitatea cu Spanul. Odata ajunsi in regatul Imparatului Verde, Spanul reuseste sa il insele pe imparat dar fiicele lui isi dau seama de inselatorie. Manat de ura, Spanul incearca sa il omoare pe mezin supunandu-l la trei probe. Tanarul le trece cu succes pe toate datorita ajutoarelor si a prietenilor pe care si-i face pe drum. din ultima incercare se intoarce cu fata Imparatului Ros, de care se indragosteste.

Punctul culminant este momentul in care Spanul, demascat de catre fata Imparatului Ros ii reteaza capul feciorului de crai, insa este ucis la randul sau de calul fermecat. Printesa ii reda in cele din urma viata lui Harap-Alb in mod miraculos.

Urmeaza deznodamantul in care cei doi tineri se casatoresc, iar mezinul devine mostenitorul imparatului Verde.

Modurile de expunere utilizate in text sunt naratiunea, dialogul si descrierea. Naratiunea este modul de expunere principal, intrucat prezinta intamplarile in ordine logica si cronologica. Dialogul, pe de alta parte, pune in lumina relatia dintre personaje si ajuta la caracterizarea acestora, iar descrierea contribuie la realizarea portretelor fizice si morale ale personajelor si prezinta cadrul spatio-temporal fabulos in care se deruleaza basmul.

Temele principale sunt lupta dintre bine si rau din care, ca in orice basm, binele iese in final invingator, si evolutia protagonistului care se maturizeaza in urma depasirii probelor la care este supus. Ca motive sunt intalnite motivul mostenitorului, motivul calatoriei si al probelor, al calului nazdravan, al casatoriei si al pedepsirii raufacatorului. In final, se remarca preferinta pentru cifra magica trei (trei fii, trei fete, trei probe) si doisprezece („douasprezece ialovite fripte”, „douasprezece harabale cu paine”, „douasprezece buti pline cu vin de cel hranit”). La actiune participa atat personaje inspirate din lumea reala (imparatul, fiii sai, fetele de imparat, spanul) cat si personaje cu puteri supranaturale (calul, ursul din gradina, cerbul cu nestemate). Ca in orice basm, acestea apartin fie fortelor binelui (cei doi imparati si copiii lor, prietenii intalniti pe drum, fata de imparat, batrana, calul), fie fortelor raului (Spanul, ursul, cerbul, imparatul Ros). In plus, fata imparatului Ros se foloseste de obiecte magice precum turturica fermecata, cele trei smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta.

Cadru spatiu-temporal (cronotop): Actiunea are loc „la o margine a pamantului”, in imparatile celor doi frati si in ceea a Imparatului Ros, cat si pe drum, pe durata calatoriei. Timpul desfasurarii actiunii este nedefinit („era odata”).

Tehnicile narative folosite sunt inlantuirea intamplarilor in cadrul fiecarui fir narativ si alternanta intre firele narative, care urmaresc atat calatoria si probele prin care este nevoit sa treaca eroul, cat si urzelile spanului si ale Imparatului Ros.

Fiind vorba de un basm, sunt utilizate formule tipice: cea initiala („Amu’ cica era odata…”), cea mediana („Dar ia sa nu ne departam cu vorba…”) si cea finala („Si a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca”).

Povestirea urmareste maturizarea eroului care, dintr-un tanar naiv si fricos, devine un barbat curajos, reusind astfel sa depaseasca toate cele trei probe la care este supus pe parcursul calatoriei initiatice.

Ca in orice basm, finalul operei prezinta o rezolvare a conflictului, binele iesind in cele din urma invingator. Antagonistul – Spanul – este pedepsit, iar eroul – Harap-Alb – se casatoreste cu fata imparatului Ros si ramane mostenitorul imparatiei unchiului sau, Imparatul Verde.

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii

Pentru a clasifica speciile genului epic, trebuie mai intai sa ne amintim definitia operei epice:

Definitia operei epice

Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Principalele specii ale genului epic sunt:

  1. Nuvela
  2. Schita
  3. Basmul
  4. Romanul
  5. Fabula

 

Nuvela

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

 

Schita

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

 

Basmul

Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii”

Basmul: Definitie si trasaturi

Definitie

Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.

Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei basmului de catre cititori.

Trasaturi

– formule: initiale, mediane finale
– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator, actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial
– personaje ajutatoare, himerice

Basmul cult

In cazul basmului cult:
– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Basmul popular

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Pentru trasaturi si plan de argumentare a apartenentei, vezi articolul despre basmul popular.

Basmul popular: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Trasaturile basmului popular

  • prezenta cifrelor si a obiectelor magice
  • evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) si colectiv( la crearea se au contribuit mai multe persoane) al basmului popular
  • prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice
  • confruntarea dintre bine si rau
  • victoria binelui
  • formule narative tipice ale basmului popular ( initiale, mediane, finale)

Plan de argumentare a caracteristicilor basmului popular

I. Definitia basmului popular
II. 1. Evidentierea trasaturilor tipice operei epice
2. Rezumatul basmului popular structurat pe momentele subiectului
3. Reliefarea intamplarilor reale si a celor fantastice
4. Precizarea cadrului spatio-temporal al intamplarilor
5. Evidentierea formulelor narative tipice ale basmului popular (initiale, mediane, finale)
6. Evidentierea conflictului dintre fortele binelui si fortele raului
7. Sumara caracterizare a personajului principal
8. Obiecte si cifre magice
9. Trasaturile creatiilor populare
III. Concluzii