Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Definitie

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

 

Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezinta procedeul prin care un cuvant trece intr-o alta clasa morfologica, in functie de contextul in care este utilizat.

A. ,Pot deveni substantive (prin articulare)

1.  Unele adjective:

ex: Blondul mananca inghetata.

2. Unele pronume:

Continuă lectura „Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)”

Numeralul

Definitie

Numeralul este partea de vorbire flexibila care exprima un numar in sine, un numar de obiecte sau ordinea lor.

Numeralul poate fi de doua feluri:

 

Numeralul cardinal

  • cardinal propriu-zis: doi, saptesprezece, o suta etc.
  • colectiv: amandoi, tuspatru, catesitrei, toti cinci etc.
  • multiplicativ: indoit (dublu), inzecit, insutit etc.
  • distributiv: cate unul, cate doi, doi cate doi etc.
  • fractionar: jumatate, sfert, doime, sutime etc.
  • adverbial (repetitiv): o data, de doua ori etc.

 

Continuă lectura „Numeralul”

Textul literar: Definitie si trasaturi

Definitie

Din categoria textelor literare fac parte opere literare apartinand genului liric, epic sau dramatic.

Trasaturile textului literar

– textul literar are caracter fictional, fiind rezultatul imaginatiei unui autor
– are scop estetic, caci trezeste in sufletul cititorului sentimente si emotii
– se caracterizeaza prin expresivitate, obtinuta prin utilizarea imaginilor artistice si a figurilor de stil, explorandu-se indeosebi sensurile figurate ale cuvintelor
– se pot utiliza arhaisme, regionalisme, termeni populari si cuvinte a caror forma se abate de la normele limbii literare
– are caracter subiectiv

Textul nonliterar: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Se incadreaza in categoria textelor neliterare textele stiintifice, stirile, articolele de ziar sau revista, reclamele,  anunturile, buletinele meteo, retetele, prospectele de medicamente, textele de lege, instructiunile de utilizare a aparatelor.

 

Trasaturi

– textul nonliterar are caracter nonfictional, caci reflecta realitatea, fiind rezultatul observarii atente a acesteia
– are scop informarea sau convingerea cititorului (informativ/persuasiv)
– pentru a se evita ambiguitatile si pentru a se asigura accesibilitatea, cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu
– limbajul este corect, precis si accesibil, in functie de tipul de text nonliterar, utilizandu-se termeni de specialitate
– are caracter obiectiv

 

Plan de argumentare

I. Numirea tuturor tipurilor de texte nonliterare

II. 1. Formularea opiniei, punctandu-se caracterul obiectiv, nonfunctional si scopul informativ/persuasiv

2. Prezentarea aspectelor realitatii observate de autor si transformate in informatie

3. Evidentierea lipsei de expresivitate a textului si reliefarea corectitudinii limbajului (cu exemple relevante din text)

4. Extragerea unor neologisme care sa evidentieze domeniul de activitate la care se refera textul nonliterar dat.

III. Concluzie

 

Fabula: Definitie si trasaturi

Definitie

Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, obiectelor sau fenomenelor, care intruchipeaza anumite tipuri umane criticate de autor.

Trasaturile fabulei

  • evidentierea principalelor figuri de stil utilizate in fabula ( personificarea si alegoria)
  • evidentierea tipurilor umane satirizate de autor
  • sursele umorului
  • existenta moralei ( explicita sau implicita)

Plan de argumentare

I. Date despre autor si opera sa

II. 1. Definitia fabulei si morala textului

2. Adaptarea definitiei si a moralei la textul dat

3. Rezumatul fabulei

4. Caracterizarea personajelor si reliefarea tipurilor umane reprezentate de acestea

5. Evidentierea figurilor de stil centrale a textului, personificarea si alegoria

6. Modurile de expunere si rolul lor

7. Sursele umorului

III. Concluzii

Argumentarea apartenentei unui text la specia fabula – exemplu

Date despre autor si opera sa

Poetul George Toparceanu a ramas in istoria literaturii romane indeosebi prin volumele sale de fabule, in care este valorificata inclinatia scriitorului spre umor si ironie fina.

Definitia fabulei si morala textului

Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, pasarilor sau obiectelor, care intruchipeaza defecte omenesti criticate de autor. Fabulele au intotdeauna o morala, explicita sau implicita, din care cititorul trage anumite invataminte.

Adaptarea definitiei si a moralei la textul dat

Poezia „Bivolul si cotofana”, de George Toparceanu, are toate notele definitorii ale unei fabule, intrucat personajele sunt trei necuvantatoare: un bivol, un catel si o cotofana, reprezentand anumite tipuri umane satirizate de autor. Textul are si o morala, implicita, potrivit careia profitorii ii tolereaza pe cei inferiori numai daca ii pot exploata.

Rezumatul fabulei

Fiind vorba de o opera epica, faptele se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, fabula incepe cu un catel care zareste pe spinarea unui bivol o cotofana care se plimba. Dorind sa profite si el de plimbare, cainele se arunca in spinarea bivolului, insa acesta, peste masura de indignat, il respinge cu brutalitate, trantindu-l in iarba. Apoi, bivolul ii explica catelului ca pe cotofana o tolereaza fiindca il apara de insecte, pe cand el nu-i poate face niciun serviciu.

Caracterizarea personajelor si reliefarea tipurilor umane reprezentate de acestea

Asa cum reiese si din autocaracterizare, bivolul „mare si puternic, gospodar cu greutate” ii reprezinta pe cei instariti, care stabilesc relatii umane cu cei din jur doar in functie de profit. Faptele, comportamentul, gesturile si limbajul bivolului ii reliefeaza firea violenta si aroganta, caci acesta il trateaza cu superioritate pe catel si il respinge cu agresivitate, trantindu-l ” ca pe-o zdreanta in trifoi.” Felul sau de a vorbi ii pune  in lumina caracterul brutal, caci i se adreseaza jignitor catelului, folosind apelative precum „javra” si „potaie proasta”. In plus, bivolul da dovada de cinism, intrucat ii explica catelului ca i se pare firesc sa o suporte pe cotofana cat timp profita de serviciile ei.

Catelul reprezinta, omul simplu si naiv, care ar dori o alta conditie sociala. Nu este capabil sa aprecieze corect situatia sa si a celor din jur, caci il considera „prost” si „mare dobitoc” pe bivol, gasindu-si astfel curajul sa se arunce in spinarea lui. Credulitatea sa ii provoaca mari necazuri, caci e nevoit sa suporte aroganta umilitoare a bivolului. Daca fata de bivol autorul manifesta dispret, pe catel il trateaza cu o oarecare compasiune, caci el nu ajunge sa profite de cei din jur, ci doar isi doreste sa o faca.

Cotofana este simbolul omului modest, care isi face constiincios doar datoria, fara a-si exploata semenii.

Evidentierea figurilor de stil centrale a textului, personificarea si alegoria

Ca in orice fabula, figura de stil centrala a poeziei este personificarea, caci cele trei necuvantatoare sunt insufletite, vorbesc, gandesc si actioneaza ca niste fiinte umane. Un rol important il are si alegoria, intrucat patania catelului reliefeaza dezaprobarea fata de profitori.

Modurile de expunere si rolul lor

Fiind vorba de o opera epica, modul de expunere predominant este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor, insa un rol important il are si dialogul, devenit monolog prin lipsa replicii catelului.

Sursele umorului

Umorul se regaseste in text atat in limbajul personajelor („mare dobitoc”, „potaie proasta”), cat si in patania catelului.

Concluzii

In concluzie, poezia „Bivolul si cotofana” de G. Toparceanu are toate insusirile caracteristice unei fabule: personajele sunt necuvantatoare, figura de stil centrala este personificarea, textul are o morala implicita.

Basmul popular: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Trasaturile basmului popular

  • prezenta cifrelor si a obiectelor magice
  • evidentierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin viu grai) si colectiv( la crearea se au contribuit mai multe persoane) al basmului popular
  • prezenta intamplarilor reale si a celor fantastice
  • confruntarea dintre bine si rau
  • victoria binelui
  • formule narative tipice ale basmului popular ( initiale, mediane, finale)

Plan de argumentare a caracteristicilor basmului popular

I. Definitia basmului popular
II. 1. Evidentierea trasaturilor tipice operei epice
2. Rezumatul basmului popular structurat pe momentele subiectului
3. Reliefarea intamplarilor reale si a celor fantastice
4. Precizarea cadrului spatio-temporal al intamplarilor
5. Evidentierea formulelor narative tipice ale basmului popular (initiale, mediane, finale)
6. Evidentierea conflictului dintre fortele binelui si fortele raului
7. Sumara caracterizare a personajului principal
8. Obiecte si cifre magice
9. Trasaturile creatiilor populare
III. Concluzii