Publicat pe

Genul liric: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Definitie genul liric: Opera lirica este opera literara in care autorul is exprima gandurile si sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini artistice si figuri de stil).

 

Trasaturi

  • modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric
  • in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod imperativ)
  • utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore, comparatii etc.)
  • partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice descrierii)

Plan de argumentare a apartenentei la genul liric – text la prima vedere

I. Definitia genului liric

II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat, si formularea de opinie

2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat (numar de strofe si tablouri poetice)

4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor (sentimente, idei, atmosfera, procedee artistice si rolul lor, rolul diverselor parti de vorbire, al modurilor si timpurilor verbale, al diferitelor categorii gramaticale etc.)

5. Cuvinte-cheie

6. Relevanta campurilor lexicale

7. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea rolului acestora

8. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului, descrierea si monologul liric, si mentionarea rolului acestora

9. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor

III. Concluzii

 

Publicat pe

Genul dramatic: Definitie si trasaturi

Definitie

Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe scena.

 

Trasaturi

(aplicate la opera „O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):

  • este structurata in acte si scene (sau tablouri)
  • modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si monologul dramatic
  • intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau tonalitatea vocii personajelor
  • existenta conflictului dramatic principal (in „O scrisoare pierduta”, se declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
  • conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare (neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

 

Poti gasi textul lui Caragiale aici:

O scrisoare pierduta – wikisource

Publicat pe

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii

Pentru a clasifica speciile genului epic, trebuie mai intai sa ne amintim definitia operei epice:

Definitia operei epice

Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Principalele specii ale genului epic sunt:

  1. Nuvela
  2. Schita
  3. Basmul
  4. Romanul
  5. Fabula

 

Nuvela

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

 

Schita

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

 

Basmul

Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii”

Publicat pe

Functii sintactice – Subiectul

Definitie

Subiectul este partea principala de propozitie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Intrebari: cine? ce?

 

Tipuri de subiect

I. Subiect exprimat:

Subiectul poate fi exprimat prin urmatoarele parti de vorbire:

  • substantive: ex: Ana are mere.
  • locutiuni substantivale: ex: Punctul tau de vedere nu e bun.
  • pronume (personale, de politete, posesive, demonstrative, interogative, nehotarate, negative, relative, de intarire) ex: Ea nu va veni azi.
  • numerale (cardinale propriu-zise, cardinale colective, cardinale fractionare, ordinale)
  • verbe la moduri nepersonale (infinitiv, supin, gerunziu) ex: Trei au trecut examenul.

Continuă lectura „Functii sintactice – Subiectul”

Publicat pe

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Definitie

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

 

Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezinta procedeul prin care un cuvant trece intr-o alta clasa morfologica, in functie de contextul in care este utilizat.

A. ,Pot deveni substantive (prin articulare)

1.  Unele adjective:

ex: Blondul mananca inghetata.

2. Unele pronume:

Continuă lectura „Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)”

Publicat pe

Basmul: Definitie si trasaturi

Definitie

Basmul este opera epica in proza de dimensiuni medii, care prezinta lupta dintre bine si rau incheiata cu victoria binelui si calatoria eroului spre maturizare.

Obs: Fabulosul este un tip de fantastic care presupune acceptarea conventiei basmului de catre cititori.

Trasaturi

– formule: initiale, mediane finale
– teme: calatoria eroului, iubirea, eroismul
– motive: cifre magice, obiecte magice, imparatul fara urmasi, drumul, calul, coborarea in fantana
– momentele subiectului devin: situatia initiala de echilibru, factorul perturbator, actiunea reparatorie, momentul de maxima tensiune, restabilirea echilibrului initial
– personaje ajutatoare, himerice

Basmul cult

In cazul basmului cult:
– autorul este cunoscut
– textul nu poate fi modificat
– se intalneste limbaj regional
– oralitatea stilului
– triplicarea probelor
– umor

Basmul popular

Basmul popular este creatia epica narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, care reprezinta fortele binelui si fortele raului, din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Pentru trasaturi si plan de argumentare a apartenentei, vezi articolul despre basmul popular.