Functii sintactice – Complementul

I. Complemente necircumstantiale:

1. Complement direct: pe cine? ce?

Ex: Elevii vor vacanta. (ce?)

2. Complement indirect:

a) in Acuzativ: despre cine? despre ce? la cine? la ce? in cine? in ce? cu cine? cu ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? de la cine? de la ce? pe cine? pe ce?

Ex: Am de facut un proiect cu voi. (cu cine?)

b) in Dativ: cui?

Ex: Le-am dat elevilor nota 10. (cui?)

c) in Genitiv: asupra cui? contra cui? impotriva cui?

Continuă lectura „Functii sintactice – Complementul”

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezinta procedeul prin care un cuvant trece intr-o alta clasa morfologica, in functie de contextul in care este utilizat.

A) Pot deveni substantive (prin articulare)

1.  Unele adjective:

ex: Blondul mananca inghetata.

2. Unele pronume:

Continuă lectura „Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)”

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: compunerea

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Compunerea reprezinta procedeul prin care se obtin cuvinte noi prin alaturarea, unirea sau abrevierea a doua sau mai multe cuvinte existente deja in limba.

Compunerea se poate realiza prin:
1. Sudare: dumneavoastra, inspre
2. Alaturare
a) cu cratima: inginer-sef, gura-leului Continuă lectura „Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: compunerea”

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: derivarea

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Derivarea este procedeul prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul sufixelor lexicale si al prefixelor.

1. Cuvantul de baza – reprezinta termenul de la care se porneste in derivare
2. Radacina – este partea comuna a tuturor cuvintelor dintr-o familie lexicala
3. Prefixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete asezate inaintea radacinii pentru a se forma cuvinte noi
4. Sufixele – sunt sunetele sau grupurile de sunete asezate dupa radacina pentru a se forma cuvinte noi
5. Familia lexicala – cuprinde toti termenii obtinuti prin derivare, compunere si conversiune de la acelasi cuvant de baza.
6. Derivatele parasintetice – au in componenta atat prefixe cat si sufixe

Obs: Din familia lexicala nu fac parte: formele de plural, formele de feminin ale adjectivelor, neologismele, alte forme verbale decat infinitivul si participiul.

Vezi si:

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: compunerea

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale

Prepozitiile

a) prepozitii care cer cazul Acuzativ: de, pe, la, cu, in, din, ce, spre, despre, inspre, dinspre, langa, dupa, peste, pentru, intre, printre, dintre, de pe, de la, de langa etc.

b) prepozitii care cer cazul Genitiv: asupra, contra, impotriva, deasupra, dedesubtul, inaintea, inapoia, imprejurul, in fata, in spatele, la stanga, la dreapta, in susul, in josul, de-a lungul, de-a latul, cu scopul, din pricina, din cauza, in vederea etc.

c) prepozitii care cer cazul Dativ: gratie, multumita, datorita, asemenea, aidoma, asisderea, potrivit, conform, contrar

 

Vezi si:

Numeralul

Articolul

Verbul