Functii sintactice – Complementul

I. Complemente necircumstantiale:

1. Complement direct: pe cine? ce?

Ex: Elevii vor vacanta. (ce?)

2. Complement indirect:

a) in Acuzativ: despre cine? despre ce? la cine? la ce? in cine? in ce? cu cine? cu ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? de la cine? de la ce? pe cine? pe ce?

Ex: Am de facut un proiect cu voi. (cu cine?)

b) in Dativ: cui?

Ex: Le-am dat elevilor nota 10. (cui?)

c) in Genitiv: asupra cui? contra cui? impotriva cui?

Continue reading “Functii sintactice – Complementul”

Argumentarea caracteristicilor schitei “Saracutul!…” de Emil Garleanul

Opera literara “Saracutul!…”, de Emil Garleanu are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod direct sentimentele de compasiune fata de bietul carabus, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere utilizat este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind in general obiectiv.

Intamplarile se petrec in ordine logica si cronologicasi pot fi rezumate pe structura momentelor subiectului. Astfel, in expozitiune, carabusul este luat pe sus de un vartej. In intriga, gandacelul ajunge pe un drum prafuit de tara. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care micuta insecta este observata pe rand de trei pasari mari: un cocos, un curcan si un paun, insa acestea il ignora. Chiar atunci cand este convins ca a scapat, carabusul zareste un pui de sturz, cu care vrea sa se imprieteneasca, vazandu-l mic ca si el. In punctul culminant, pasarea lacoma il inghite pe naivul carabus. Urmeaza deznodamantul, in care aflam ca o vrabie cu puii sai au privit toata scena, ramanand cu o invatatura folositoare.

Continue reading “Argumentarea caracteristicilor schitei “Saracutul!…” de Emil Garleanul”

Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)

Mijloacele interne de imbogatire a vocabularului reprezinta procedeele prin care se obtin cuvinte noi cu ajutorul unor termeni existenti deja in limba.

Def: Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea reprezinta procedeul prin care un cuvant trece intr-o alta clasa morfologica, in functie de contextul in care este utilizat.

A) Pot deveni substantive (prin articulare)

1.  Unele adjective:

ex: Blondul mananca inghetata.

2. Unele pronume:

Continue reading “Mijloace interne de imbogatire a vocabularului: schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)”

Numeralul

Numeralul poate fi de doua feluri:

a) cardinal

  • cardinal propriu-zis: doi, saptesprezece, o suta etc.
  • colectiv: amandoi, tuspatru, catesitrei, toti cinci etc.
  • multiplicativ: indoit (dublu), inzecit, insutit etc.
  • distributiv: cate unul, cate doi, doi cate doi etc.
  • fractionar: jumatate, sfert, doime, sutime etc.
  • adverbial (repetitiv): o data, de doua ori etc.

Continue reading “Numeralul”

Clasificarea figurilor de stil: definitii si exemple

I. Figuri de stil fonetice

1. Aliteratia este figura de stil care cobsta in repetitia unei consoabe sau a unyi grup de consoane, cu scopul obtinerii unui efect imitativ, armonic.
Ex: “Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie”

2. Asonanta este figura de stil care consta in repetitia aceleiasi/acelorasi vocale accentuate
in interiorul unui vers sau in mai multe versuri,  pentru a se obtine un efect muzical, eufonic.
Ex: “Iata craiul, socru mare”

II. Figuri de stil semantice

Continue reading “Clasificarea figurilor de stil: definitii si exemple”