Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii

Pentru a clasifica speciile genului epic, trebuie mai intai sa ne amintim definitia operei epice:

Definitia operei epice

Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Principalele specii ale genului epic sunt:

  1. Nuvela
  2. Schita
  3. Basmul
  4. Romanul
  5. Fabula

 

Nuvela

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

 

Schita

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

 

Basmul

Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii”

Povestirea nuvelei „Mendebilul” de Mircea Cartarescu

Expozitiune
– Naratorul explica de ce foloseste visul ca punct de plecare in relatarea sa
– Acesta isi aminteste cum un prieten de-al sau i-a povestit o intamplare neobisnuita
– Naratorul are un vis bizar: este inchis intr-un borcan si atacat de o pasare imensa. O usa se afla in peretele borcanului, iar o fetita o deschide, eliberandu-l pe narator
– Puternic impresionat de vis, acesta incearca sa-l coreleze cu viata reala si isi aminteste o intamplare din copilaria sa
– Impreuna cu alti cativa baieti de varste diferite, copilul-narator isi petrece majoritatea timpului in cartier, cautand idei inedite de joc
– Cruzimea copiilor fata de animale este inimaginabila, acestia ucigandu-le cu sange rece, in moduri creative. Chiar si atunci cand se joaca, jocurile lor sunt violente si crude Continuă lectura „Povestirea nuvelei „Mendebilul” de Mircea Cartarescu”

Nuvela: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar redus de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

Plan de argumentare a caracteristicilor nuvelei „Doua loturi”

Introducere

Opera „Doua loturi”, de I. L. Caragiale, apartine genului literar nuvela: o opera epica in proza, cu un singur fir narativ, de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Tema nuvelei

Tema nuvelei „Doua loturi” este imbogatirea printr-un castig intamplator, caci personajul principal al operei, domnul Lefter Popescu, nazuieste sa-si schimbe statutul social castigand la loterie.

Rezumat pe momentele subiectului

Ca in orice opera epica, actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului. Astfel, in mod neobisnuit, actiunea incepe cu intriga, in care domnul si doamna Popescu cauta in zadar doua bilete de loterie pierdute. In expozitiune, Lefter a cumparat doua bilete de loterie, ambele iesind castigatoare. In dezvoltarea actiunii, Lefter trece prin numeroase peripetii pentru a gasi biletele. Urmeaza punctul culminant, in care biletele sunt gasite intr-un dosar, dar Lefter afla ca numerele au fost inversate. In deznodamant, autorul marturiseste ca nu stie ce s-a mai intamplat ulterior cu personajele sale.

Cadrul spatio-temporal

Fiind vorba de o nuvela, actiunea se petrece intr-un interval de timp relativ lung si in mai multe locuri din Bucuresti. Intamplarile au loc la inceputul secolului al XX-lea, intr-o toamna.

Personajele

Ca in orice nuvela, numarul de personaje care participa la actiune este mai mare decat in schita: domnul Lefter, sotia lui, comisarul Turtureanu, capitanul Pandele, cei doi sergenti, tigancile si bancherul.

Moduri de expunere

Principalele moduri de expunere sunt dialogul si naratiunea. Naratiunea prezinta  intamplarile savarsite de personaj, stabileste cadrul spatio-temporal (cronotop) al nuvelei, in timp ce dialogul ajuta actiunea sa inainteze, confera dinamism, pune in lumina relatiile dintre personaje si limbajul acestora si evidentiaza anumite trasaturi morale ale personajelor.

Concluzii

In concluzie, opera „Doua loturi”, De I. L. Caragiale, este o nuvela, intrucat este o opera epica cu un singur fir narativ, in care sunt povestite intamplarile prin care trece personajul Lefter Popescu pentru a recupera biletele castigatoare pierdute.