Publicat pe

Genul epic: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Opera epica este opera literara in care mesajul este transmis in mod indirect, prin intermediul personajelor, naratorului si a actiunii.

Trasaturi

– moduri de expunere: naratiunea (relateaza evenimentele), descrierea (prezinta cadrul spatial sau personajele), dialogul (dinamizeaza actiunea, contribuie la caracterizarea personajelor
– prezenta naratorului: subiectiv, obiectiv, martor
– actiunea poate fi rezumata pe momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul
– personaje: principale/secundare/episodice, pozitive/negative, protagonist/antagonist, rotunde/plate
– specii ale epicului: schita, povestirea, nuvela, romanul, fabula, balada

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul epic

I. Definitia genului epic si a operei epice

II. 1. Adaptarea definitiei la textul dat

2. Evidentierea naratiunii, ca mod de expunere specific, si precizara tipului de narator

3. Numirea personajelor si, daca este posibil, clasificarea acestora

4. Modalitatea de legare a secventelor narative +rezumatul textului dat (doar daca este posibil, structurat pe momentele subiectului)

5. Reliefarea contextului spatio-temporal al intamplarilor si extragerea indicilor spatiali si temporali ai actiunii

III. Concluzii

Publicat pe

Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare

Apartenenta la roman poate fi argumentata printr-un eseu structurat in felul urmator:

Introducere

Date despre autor si opera sa

Cuprins

1. Definitia romanului
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu mai multe fire narative si cu personaje numeroase.
2. Adaptarea definitiei la textul dat
Ex: Opera literara „Exuvii” de Simona Popescu apartine speciei romanului, intrucat este o Continuă lectura „Apartenenta la specia roman: Plan de argumentare”

Publicat pe

Balada populara (Miorita): Plan de argumentare

I. Definitia baladei populare

Balada populara este opera epica populara in versuri, in care se relateaza intamplari neobisnuite din trecut, savarsite de personaje cu insusiri iesite din comun, aflate in antiteza.

II. 1. Tema baladei populare

Tema baladei valorifica transhumanta (migrarea periodica  a ciobanilor si a turmelor de oi de la munte la ses si invers, in functie de anotimpuri), insa evidentiaza o intreaga filozofie a vietii si  a mortii in conceptia poporului roman.

2. Evidentierea trasaturilor tipice operei epice (rezumat, mod de expunere, narator)

Fiind vorba de o opera epica, principalul mod de expunere utilizat in text este naratiunea, impletita cu dialogul. Naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a, fiind, in principiu, obiectiv.

Ca orice opera epica, balada poate fi rezumata pe momentele subiectului. Astfel, in expozitiune sunt prezentate personajele, cei trei ciobani: cel ungurean, cel vrancean si cel moldovean. De asemenea, tot aici este descrisa si migratia pastorilor de la munte la campie, ceea ce indica anotimpul toamna. Intriga consta in complotul tovarasilor ciobanului moldovean impotriva acestuia, fiind invidiosi pe situatia lui materiala si planuind sa il omoare. Urmeaza desfasurarea actiunii, in care apare mioara nazdravana. Aceasta isi avertizeaza stapanul si il sfatuieste sa fie prevazator si sa isi asigure siguranta. Ciobanul insa nu incearca sa evite moartea si ii da indicatii cu privire la inmormantarea sa, dorind sa ramana cu animalele. Apoi o roaga sa le spuna turmelor ca nu a murit, ci s-a casatorit cu o printesa, iar nunta lui a fost una cosmica, la care au participat toate elementele naturii. Balada se termina in punctul culminant, unde ciobanul ii spune mioarei ca daca mama lui va veni sa il caute, sa ii spuna de nunta lui cu „mandra craiasa” dar sa nu mentioneze participarea elementelor naturii – o metafora a mortii.

3. Reliefarea celor sase motive folclorice

Fiind vorba de o balada populara, in text  se regasesc sase motive folclorice: motivul transhumantei, motivul complotului, motivul mioarei nazdravane, motivul testamentului, motivul nuntii cosmice si motivul maicutei batrane.

4. Sumara caracterizare a personajului principal

Personajul principal, ciobanul moldovean, este caracterizat atat in mod direct de catre narator, cat si in mod indirect, prin comportament, limbaj si relatia cu celelalte personaje. Astfel, naratorul il caracterizeaza ca avand o situatie materiala infloritoare: „Ca-i mai ortoman/ S-are oi mai multe/ Mandre si cornute/ Si cai invatati/ Si cani mai barbati.” Din caracterizarea indirecta prin limbaj reiese ca se comporta afectuos cu mioara: „Miorita, laie/ Laie, bucalaie/ …/ Ori esti bolnavioara/ Draguta mioara?”. Din comportament aflam ca este optimist in fata mortii, imaginandu-si sfarsitul ca pe un nou inceput, caci ramane calm cand afla ca tovarasii lui planuiesc sa-l ucida. Cele mai multe trasaturi reies insa din relatia cu celelalte personaje. Astfel, ciobanul moldovean este iubit de mioara si de celelalte oi: „Pe mine m-or plange/ Cu lacrimi de sange.” Se simte aproape de animalele sale si doreste sa le fie alaturi chiar si in moarte: „Ca sa ma ingroape/ In strunga de oi/ Sa fiu tot cu voi/ In dosul stanii/ Sa-mi aud canii.” Isi iubeste mama, nevrand sa o intristeze: „Tu, mioara mea/ Sa te-nduri de ea.” si ii iarta pe ucigasi: „Sa-i spui lui vrancean/ Si lui unguran/ Ca sa ma ingroape/ Aice, pe-aproape.”.

5. Evidentierea elementelor fantastice, comune cu basmul popular (motivul animalului nazdravan, nunta cosmica)

In text sunt prezente elemente fantastice, comune basmului popular. Astfel, mioara nazdravana este o creatura supranaturala, care intelege graiul oamenilor si il vorbeste. Nunta cosmica este de asemenea un element fantastic deoarece nu se poate intampla in realitate.

6. Semnificatia alegoriei moarte-nunta

Alegoria moarte-nunta pune in lumina conceptia despre viata si moarte a ciobanului moldovean, moartea fiind vazuta ca o nunta de proportii cosmice, la care participa toate elementele naturii. Alegoria ilustreaza si datina romaneasca referitoare la desfasurarea ceremoniei funerare a tinerilor necasatoriti: in balada elementele ceremonialului de nunta care le inlocuiesc pe cele ale inmormantarii sunt, la randul lor, substituite de elementele naturii – personajele nelipsite din ceremonialul nuptial (mireasa, preotii, lautarii, nuntasii), prezum si obiectele folosite in mod traditional (cununa, lumanarile) devin elemente concrete ale cadrului natural (brazi, paltinasi, munti, pasari) sau ale celui cosmic (soarele, luna, stelele).

7. Elemente de versificatie

Masura versurilor este de 5-6 silabe, rima este imperecheata, iar ritmul este trohaic.

8. Reliefarea trasaturilor creatiilor folclorice (caracter anonim, oral, colectiv)

Fiind vorba de o creatie folclorica, opera „Miorita are caracter oral, anonim si colectiv, fiind creatia transmisa oral a mai multor autori anonimi.

III. Concluzii

Pentru textul original vezi:

Miorita – wikisource

Publicat pe

Semnificatia titlului: Plan de exprimare a opiniei

Pentru exprimarea opiniei despre semnificatia titlului unui text sunt necesari urmatorii pasi:

Introducere

Precizarea valorilor morfologice al cuvintelor din titlu si a categoriilor gramaticale relevante (articol, numar, caz, mod, persoana etc.) si precizarea sintetica a mesajului textului reflectat in titlu.

Cuprins

1. Analiza unor versuri relevante pentru stabilirea legaturii intre continutul versurilor si titlu cu precizarea rolului unor figuri de stil semnificative in acest sens.
2. Extragerea unor termeni din campul lexical al cuvantului/cuvintelor din titlu, daca este posibil.

Concluzii

Obs: Fiind vorba de un text in care se exprima o opinie, se folosesc in mod obligatoriu conectorii specifici textului argumentat: din punctul meu de vedere, in primul rand, in al doilea rand, pe de o parte, pe de alta parte, mai mult, in plus etc.

Publicat pe

Textul nonliterar: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Se incadreaza in categoria textelor neliterare textele stiintifice, stirile, articolele de ziar sau revista, reclamele,  anunturile, buletinele meteo, retetele, prospectele de medicamente, textele de lege, instructiunile de utilizare a aparatelor.

 

Trasaturi

– textul nonliterar are caracter nonfictional, caci reflecta realitatea, fiind rezultatul observarii atente a acesteia
– are scop informarea sau convingerea cititorului (informativ/persuasiv)
– pentru a se evita ambiguitatile si pentru a se asigura accesibilitatea, cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu
– limbajul este corect, precis si accesibil, in functie de tipul de text nonliterar, utilizandu-se termeni de specialitate
– are caracter obiectiv

 

Plan de argumentare

I. Numirea tuturor tipurilor de texte nonliterare

II. 1. Formularea opiniei, punctandu-se caracterul obiectiv, nonfunctional si scopul informativ/persuasiv

2. Prezentarea aspectelor realitatii observate de autor si transformate in informatie

3. Evidentierea lipsei de expresivitate a textului si reliefarea corectitudinii limbajului (cu exemple relevante din text)

4. Extragerea unor neologisme care sa evidentieze domeniul de activitate la care se refera textul nonliterar dat.

III. Concluzie

 

Publicat pe

Fabula: Definitie si trasaturi

Definitie

Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, obiectelor sau fenomenelor, care intruchipeaza anumite tipuri umane criticate de autor.

Trasaturile fabulei

  • evidentierea principalelor figuri de stil utilizate in fabula ( personificarea si alegoria)
  • evidentierea tipurilor umane satirizate de autor
  • sursele umorului
  • existenta moralei ( explicita sau implicita)

Plan de argumentare

I. Date despre autor si opera sa

II. 1. Definitia fabulei si morala textului

2. Adaptarea definitiei si a moralei la textul dat

3. Rezumatul fabulei

4. Caracterizarea personajelor si reliefarea tipurilor umane reprezentate de acestea

5. Evidentierea figurilor de stil centrale a textului, personificarea si alegoria

6. Modurile de expunere si rolul lor

7. Sursele umorului

III. Concluzii

Argumentarea apartenentei unui text la specia fabula – exemplu

Date despre autor si opera sa

Poetul George Toparceanu a ramas in istoria literaturii romane indeosebi prin volumele sale de fabule, in care este valorificata inclinatia scriitorului spre umor si ironie fina.

Definitia fabulei si morala textului

Fabula este opera epica de mica intindere, cu caracter satiric si moralizator, in care intamplarile sunt puse pe seama animalelor, pasarilor sau obiectelor, care intruchipeaza defecte omenesti criticate de autor. Fabulele au intotdeauna o morala, explicita sau implicita, din care cititorul trage anumite invataminte.

Adaptarea definitiei si a moralei la textul dat

Poezia „Bivolul si cotofana”, de George Toparceanu, are toate notele definitorii ale unei fabule, intrucat personajele sunt trei necuvantatoare: un bivol, un catel si o cotofana, reprezentand anumite tipuri umane satirizate de autor. Textul are si o morala, implicita, potrivit careia profitorii ii tolereaza pe cei inferiori numai daca ii pot exploata.

Rezumatul fabulei

Fiind vorba de o opera epica, faptele se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, fabula incepe cu un catel care zareste pe spinarea unui bivol o cotofana care se plimba. Dorind sa profite si el de plimbare, cainele se arunca in spinarea bivolului, insa acesta, peste masura de indignat, il respinge cu brutalitate, trantindu-l in iarba. Apoi, bivolul ii explica catelului ca pe cotofana o tolereaza fiindca il apara de insecte, pe cand el nu-i poate face niciun serviciu.

Caracterizarea personajelor si reliefarea tipurilor umane reprezentate de acestea

Asa cum reiese si din autocaracterizare, bivolul „mare si puternic, gospodar cu greutate” ii reprezinta pe cei instariti, care stabilesc relatii umane cu cei din jur doar in functie de profit. Faptele, comportamentul, gesturile si limbajul bivolului ii reliefeaza firea violenta si aroganta, caci acesta il trateaza cu superioritate pe catel si il respinge cu agresivitate, trantindu-l ” ca pe-o zdreanta in trifoi.” Felul sau de a vorbi ii pune  in lumina caracterul brutal, caci i se adreseaza jignitor catelului, folosind apelative precum „javra” si „potaie proasta”. In plus, bivolul da dovada de cinism, intrucat ii explica catelului ca i se pare firesc sa o suporte pe cotofana cat timp profita de serviciile ei.

Catelul reprezinta, omul simplu si naiv, care ar dori o alta conditie sociala. Nu este capabil sa aprecieze corect situatia sa si a celor din jur, caci il considera „prost” si „mare dobitoc” pe bivol, gasindu-si astfel curajul sa se arunce in spinarea lui. Credulitatea sa ii provoaca mari necazuri, caci e nevoit sa suporte aroganta umilitoare a bivolului. Daca fata de bivol autorul manifesta dispret, pe catel il trateaza cu o oarecare compasiune, caci el nu ajunge sa profite de cei din jur, ci doar isi doreste sa o faca.

Cotofana este simbolul omului modest, care isi face constiincios doar datoria, fara a-si exploata semenii.

Evidentierea figurilor de stil centrale a textului, personificarea si alegoria

Ca in orice fabula, figura de stil centrala a poeziei este personificarea, caci cele trei necuvantatoare sunt insufletite, vorbesc, gandesc si actioneaza ca niste fiinte umane. Un rol important il are si alegoria, intrucat patania catelului reliefeaza dezaprobarea fata de profitori.

Modurile de expunere si rolul lor

Fiind vorba de o opera epica, modul de expunere predominant este naratiunea, care evidentiaza faptele personajelor, insa un rol important il are si dialogul, devenit monolog prin lipsa replicii catelului.

Sursele umorului

Umorul se regaseste in text atat in limbajul personajelor („mare dobitoc”, „potaie proasta”), cat si in patania catelului.

Concluzii

In concluzie, poezia „Bivolul si cotofana” de G. Toparceanu are toate insusirile caracteristice unei fabule: personajele sunt necuvantatoare, figura de stil centrala este personificarea, textul are o morala implicita.