Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii

Pentru a clasifica speciile genului epic, trebuie mai intai sa ne amintim definitia operei epice:

Definitia operei epice

Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

Principalele specii ale genului epic sunt:

  1. Nuvela
  2. Schita
  3. Basmul
  4. Romanul
  5. Fabula

 

Nuvela

Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

  • reliefarea numarului mai mare de personaje
  • reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
  • evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
  • caracterizarea personajului principal din nuvela
  • rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate pe momentele subiectului)

 

Schita

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

 

Basmul

Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continuă lectura „Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula: Trasaturi si definitii”

Schita: Definitie, trasaturi, plan de argumentare

Definitie

Schita este opera epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

  • reliefarea numarului mic de personaje
  • evidentierea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii ( interval de timp scurt; de regula intr-un singur loc)
  • precizarea episodului semnificativ relatat in schita

Plan de argumentare a caracteristicilor schitei

I. Date despre autor si opera sa

II. 1. Definitia schitei, adaptarea definitiei

2. Trasaturile operei epice

3. Rezumatul schitei structurat pe momentele subiectului

4. Precizarea episodului semnificativ relatat in schita

5. Reliefarea cadrului spatio-temporal limitat al actiunii

6. Evidentierea numarului mic de personaje prezente in schita

7. Sumara caracterizare a personajului principal al schitei

III. Concluzii

Argumentarea caracteristicilor schitei „D-l Goe…” de I. L. Caragiale

Introducere – definitia schitei

Opera literara „D-l Goe…” are toate notele definitorii ale unei schite, fiind o creatie epica in proza, de mica intindere, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile operei epice

Fiind vorba de o opera epica, autorul isi exprima in mod indirect sentimentele de dezaprobare fata de comportamentul lui Goe si al familiei sale, prin intermediul actiunii si al personajelor. Modul de expunere dominant este naratiunea, insotita de dialog, iar naratorul relateaza intamplarile la persoana a III-a si este, in principiu, obiectiv.

Rezumat pe momentele subiectului

Ca in orice opera epica, intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si pot fi rezumate. Astfel, tanarul Goe, insotit de mama, bunica si matusa lui („mam’ mare, mamițica și tanti Mița”), pleaca cu trenul la Bucuresti. Pe parcursul calatoriei, tanarul si rasfatatul Goe produce numeroase incurcaturi, dar scapa de fiecare data nepedepsit, fiind protejat de catre doamne.

Precizarea episodului semnificativ relatat in schita

Fiind vorba de o schita, se relateaza un singur moment important din viata lui Goe si a familiei sale: calatoria acestuia cu trenul la Bucuresti, in compania celor trei cucoane. O alta dovada a apartenentei acestui text la specia schitei o constituie existenta unui cadru spatio-temporal limitat. Astfel, intamplarile se petrec pe peronul garii din urbea X si in vagonul de tren, pe parcursul catorva ore. De asemenea, numarul de personaje care participa la actiune este redus: Goe, mam-mare, mamita, tanti Mita, conductorul si „uratul”.

Concluzii

In concluzie, opera literara „D-l Goe…”, de I. L. Caragiale este o schita, deoarece intruneste toate caracteristicile acesteia.

Pentru textul lui Caragiale, vezi aici:

D-l Goe… – wikisource