Felul propozitiilor subordonate- clasificare

A. Propozitia subordonata subiectiva (SB): indeplineste in fraza functia sintactica de subiect a unei propozitii regente

ex: “E usor¹/ a scrie versuri.²/” (M. Eminescu)

Intrebari: cine? ce?

B. Propozitia subordonata predicativa (PR): in fraza, indeplineste functia sintactica de nume predicativ a propozitiei regente

ex: Cea mai buna alegere este ¹/sa te predai.²/

Intrebari: cine? ce? cum? (adresate verbului copulativ din propozitia regenta)

C. Propozitia atributiva (AT): indeplineste functia sintactica de atribut pentru un termen (substantiv, pronume, numeral) din propozitia regenta

ex: Aceasta este cartea¹/ pe care v-am promis-o.²/    (termen regent – substantiv)

Primul ¹/care a ajuns²/ va lua premiul.¹/   (termen regent – numeral)

Intrebari: care? ce fel de? al, a, ai, ale cui? cat? cati?

D. Propozitia subordonata apozitiva (AP): tine locul unui atribut apozitional

ex: Asta e teama mea,¹/ ca vom ajunge prea tarziu.²/   (substantiv)

Asa as fi preferat: ¹/ sa se termine mai repede.²/ (adverb)

Intrebari: care? ce?

Obs: Propozitia subordonata apozitiva sta intotdeauna dupa regenta.

E. Propozitia completiva directa (CD): indeplineste functia de complement direct pe langa termenul determinat din regenta

ex: Stiam¹/ ce urma sa faca.²/

Intrebari: pe cine? ce?

F. Propozitia completiva indirecta (CI): indeplineste functia de complement dinirect pe langa termenul determinat din regenta

ex: Ma gandeam¹/ sa vorbesc mai intai cu el.²/ (verb)

Felicitari¹/ cui s-a gandit la asta.²/ (interjectie)

Intrebari: despre cine? despre ce? cu cine? cu ce? de cine? de ce ? la cine? la ce? pentru cine? pentru ce? cui? impotriva cui? contra cui? asupra cui?

G. Propozitia completiva de agent (CAG): tine locul unui complement de agent, aratand de catre cine este savarsita actiunea din regenta:

ex: Au fost tradati¹/ de catre cei ce le erau odata prieteni.²/

Intrebari: de catre cine/ce? de cine/ce?

H. Propozitia circumstatiala de loc (CL): indeplineste rolul de complement circumstantial de loc si arata locul in care se desfasoara o actiune

ex: Mergem¹/ unde vrei tu.²/

Intrebari: unde? de unde? pana unde? incotro?

I. Propozitia circumstantiala de timp/temporala (CT): indeplineste in fraza rolul unui complement circumstatial de timp, aratand timpul in care se petrece actiunea

ex: Am plecat¹/ inainte sa ajungi tu.²/

M-a sunat ¹/ in timp ce dormeam.²/

Intrebari: cand? de cand? pana cand? cat timp?

J. Propozitia circumstantiala de mod/modala (CM): indeplineste in fraza rolul de complement de mod, aratand felul in care se desfasoara o actiune

ex: Am facut¹/ exact cum mi-ai spus.²/

Invata mai bine¹/ decat speram.²/

Intrebari: cum? in ce fel? in ce mod? in ce chip? cat? cat de?

K. Propozitia circumstantiala de cauza/ cauzala (CZ): indeplineste in fraza functia de complement circumstantial de cauza, aratand cauza unei actiuni sau insusiri din regenta

ex: Nu a fost atent ¹/ pentru ca il durea capul. ²/

Intrebari: din ce cauza?

L. Propozitia circumstantiala de scop (CS): indeplineste functia de complement circumstantial de scop, aratand scopul actiunii din regenta

ex:  A venit la mine¹/ ca sa ma convinga.²/

Intrebari: cu ce scop? in ce scop?

M. Propozitia circumstantiala conditionala (CȚ): exprima conditia de care depinde realizarea unei actiuni din regenta

ex: Daca ai timp,¹/ ajuta-ma putin.²/

Intrebari: cu ce conditie?

N. Propozitia circumstantiala consecutiva (CNS): arata urmarea unei actiuni sau insusiri din regenta

ex: Era atat de frumoasa¹/ ca nu te puteai uita la dansa.²/

Intrebari: care este urmarea faptului ca..?

O. Propozitia circumstantiala de relatie (CR): inlocuieste in fraza un complement circumstantial de relatie si arata la ce se refera o actiune

ex: Cat priveste nota de la test,¹/ sunt nemultumita.²/

Intrebari: in ce privinta? din ce punct de vedere?

Vezi si:

Verbul – clasificare, functii sintactice si exemple

Cazurile si functiile sintactice ale substantivului

Functii sintactice – Subiectul (definitie, clasificare si exemple)

Caracterizarea lui Lefter Popescu din nuvela “Doua loturi”, de I. L. Caragiale

Mare clasic al literaturii romane, I. L. Caragiale este autor de schite, nuvele si comedii.

In opera literara ” Doua loturi”, Lefter Popescu este personajul principal, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar celelalte personaje actioneaza in functie de relatia cu acesta.

Domnul Lefter este caracterizat atat in mod direct, de catre narator si de catre el insusi, cat si indirect, prin gesturi, fapte, comportament, nume, incadrarea intr-un anumit mediu social, limbaj si relatia cu celelalte personaje.

Personajul este caracterizat in mod direct, de catre narator, ca fiind obsedat de dorinta de a castiga: “Domnul Lefter a trimis turbatuluio scrisoare, cerand, cu tot respectul, un concediu de doua-trei zile, pe motiv ca nu se simte deloc bine. Asa si e; e bolnav.” El insusi se considera pesimist in privinta sansei sale de castig: “Ti-ai gasit” Eu si noroc!” Afirma despre sine ca este mult prea sensibil pentru a indura severitatea sefului: “Sanatatea me prea delicata nu-mi permite sa mai suport asprimile de tot felul ale serviciului.”

“Cele mai multe trasaturi reies insa din faptele, comportamentul, gesturile si mimica acestuia. Astfel, personajul este superstitios, deoarece cumpara cele doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele, sperand ca asa va avea mai multe sanse de castig. Dupa ce afla de castig, se ransforma intr-o persoana impulsiva, surescitata si banuitoare: “Dupa o muncazadarnica de atata vreme, dupa ce toata casa a fost rastunata cand asa, cand amintenea, dl. Lefter a cazut pe canapea sfaramat de oboseala”. Este un om impulsiv si nestapanit: “Bravo! Bun gust ai! zice ranjind sardonic.” Cand afla ca numerele biletelor sunt inversate, aproape ca-si pierde mintile, purtandu-se ca un nebun: “si-a-nceput sa se jeleasca, sa se bata cu palmele peste ochi si cu pumnii in cap si sa tropaie din picioare.” Din incadrarea sa intr-un anumit context social reiese ca are o conditie sociala modesta , fiind un mic functionar al statului, fiindca se arata preocupat de greutatile vietii, discutand cu sotia “despre cum se scumpeste viata din zi in zi”. Chiar numele lui evidentiaza faptul ca este sarac si banal, dar nazuieste sa-si schimbe conditia sociala si destinul castigand la loterie, intrucat prenumele ii sugereaza saracia (“lefter” inseamna sarac, fara bani), iar Popescu – banailtatea, acesta fiind cel mai des intalnit nume de familie romanesc. Din limbaj reiese ca este vulgar si violent, caci se adreseaza necuviincios sotiei: “Cui, cui ai dat-o, nenorocit-o?” si o jigneste pe Taca: “te faci ca nu stii, gasperita!” Are o educatie modesta, limbajul sau incoerent fiind o sursa a umorului: “…casele ale verzi cu geamlac, car are o alunita cu par deasupra sprancenei din stanga si care se poarta legata la cap cu rosu?”. Din relatia sa cu celelalte prsonaje reiese ca este brutal cu sotia, deoarece ii sparge cu satisfactie toate farfuriile si i se adreseaza necuviincios. Este violent cu tigancile, plesnind-o pe Taca, si agresiv cu bancherul, pe care il jigneste si il ameninta.

Atat autorul, cat si cititorul, nutresc sentimente de mila amestecata cu dispret fata de dl. Lefter. El este modelul omului care isi doreste castig fara munca, dar in final nu se alege cu nimic.

 

Vezi si:

Argumentarea caracteristicilor nuvelei “Doua loturi”

Trasaturile nuvelei + definitie

 

Maitreyi – schema eseului de apartenenta la specie

Context: 

  • roman al experientei si al autenticitatii
  • publicat in anul 1933
  • modernism, perioada interbelica: predilectia pentru stari limita, problematica constiintei nelinistite, atractia spre exotism, aspiratia spre regasirea echilibrului)
  • tehnici moderniste: combinarea mai multor specii, naratiunea la persoana I, singular, autenticitate

Interpretarea titlului: Titlul, format dintr-un substantiv propriu, reprezinta numele unui personaj principal, care apare in toate momentele actiunii si care este personajul-cheie in roman. De asemenea, numele tinerei bengaleze accentueaza atractia spre exotism a modernistilor, introducand una dintre temele romanului.

Naarator: Naratorul relateaza intamplarile la persoana I, fiind si personaj principal (Allan), de aceea se observa in text prezenta pronumelor personale si a verbelor la persoana I, singular: “mie”, “imi”, “eu”, “am avut”, “vad” etc. Naratorul, fiind personaj, este subiectiv.

Teme si motive: Principala tema a romanului este iubirea, relatia imposibila intre cei doi reprezentanti ai unor culturi radical diferite: ceea europeana si cea orientala.

Continue reading

Model de eseu argumentativ – Libertatea de exprimare

Scrie un text argumentativ de 150-300 de cuvinte despre importanta libertatii de exprimare.

In elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:

  • sa respecti structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor in scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimarii unei aprecieri
  • sa ai continutul adecvat argumentarii pe tema data: formularea ipotezei/a opiniei proprii fata de problematica pusa in discutie, enuntarea si dezvoltarea corespunzatoare a doua argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente
  • sa respecti normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie si de punctuatie) si precizarea privind numarul de cuvinte.

Libertatea de exprimare inseamna, in primul rand, o atitudine de toleranta fata de opiniile celorlalti, chiar si atunci cand acestea nu coincid cu crezul personal. Consider ca libertatea de exprimare joaca un rol esential in dezvoltarea relatiilor interumane, atat timp cat exista respect reciproc, iar opiniile contradictorii sunt argumentate in mod diplomatic.

Continue reading

Descrierea. Reguli de redactare a descrierii literare

Def: Descrierea reprezinta un mod principal de expunere sau de organizare a unui text literar, o tehnica artistica ce consta in zugravirea trasaturilor specifice ale unui tablou/peisaj/fenomen/situatii etc.

Reguli de redactare a descrierii literare:

  1. In introducere se situeaza spatio-temporal peisajul descris (forme de relief, anotimpul si momentul zilei ales).
  2. In cuprins, se desfac elementele componente ale peisajului si se descrie apoi fiecare detaliu al acestora.
  3. Pe parcursul descrierii se pastreaza aceeasi logica a perspectivei, tinand seama fie de axa verticala (de sus in jos sau invers), fie de axa orizontala (de la stanga la dreapta sau invers).
  4. De asemenea, imaginea se descrie pornind de la detalii spre ansamblu sau invers.

Continue reading

Genul liric: trasaturi si definitie

Def: Opera lirica este opera literara in care autorul is exprima gandurile si sentimentele in mod direct, utilizand numeroase procedee artistice (imagini artistice si figuri de stil).

Trasaturi:

  • modurile de expunere tipice sunt descrierea si monologul liric
  • in text sunt prezente marcile lexico-gramaticale ale eului liric (pronume si verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjectii, verbe la mod imperativ)
  • utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice (vizuale, auditive, dinamice, olfactive) si figuri de stil (epitete, metafore, comparatii etc.)
  • partil de vorbire predominante sunt substantivele si adjectivele (specifice descrierii)

Plan de argumentare a apartenentei unui text la prima vedere la genul liric:

I. Definitia genului liric

II. 1. Adaptarea definitiei operei lirice la texul dat (+formulare de opinie)

2. Precizarea temei, a semnificatiei titlului si a structurii textului dat

4. Evidentierea expresivitatii versurilor si analiza strofelor (sentimente, idei, atmosfera, procedee artistice si rolul lor)

5. Extragerea marcilor lexico-gramaticale ale eului liric si precizarea rolului acestora

6. Mentionarea modurilor de expunere caracteristice liricului, descrierea si monologul liric, si mentionarea rolului acestora

7. Reliefarea elementelor de versificatie si a rolului lor

III. Concluzii

 

Vezi si:

Plan de argumentare a apartenentei unui text la genul liric

Trasaturile pastelului + definitie

Genul epic: trasaturi si definitie

Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Fiind vorba de o comedie, comportamentul, atitudinea personajelor, limbajul, numele si situatiile create de personaje provoaca rasul.

Vorbim despre existenta a 5 tipuri de comic:

  1. comicul de moravuri
  2. comicul de situatie
  3. comicul de limbaj
  4. comicul de nume
  5. comicul de caracter

1.Comicul de moravuri consta in infatisarea imoralitatii vietii de familie (relatia extraconjugala a prefectului cu Zoe Trahanache) si a coruptiei politicienilor vremii, intrucat candidaturile sunt obtinute prin santaj, iar rezultatul alegerilor este falsificat.

(nota: moravuri = obiceiuri, deprinderi)

Continue reading

Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta” (structurat pe momentele subiectului)

Comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale, este o opera dramatica. Pentru trasaturile genului dramatic, vezi aici.

I. Expozitiunea (cuprinde primele doua scene ale actului intai)

  • Stefan Tipatescu, prefectul judetului, discuta cu Ghita Pristanda, politaiul orasului
  • Pristanda il anunta ca Nae Catavencu, adversarul sau politic, se afla in posesia unei scrisori care ii poate asigura victoria la alegeri

II. Intriga (are loc inainte de inceperea actiunii)

  • Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, important personaj politic al partidului aflat la putere, pierde scrisoarea de amor trimisa de Stefan Tipatescu, amantul ei

III. Desfasurarea actiunii (incepe cu scena a III-a a actului intai si continua cu actul al II-lea)

Continue reading

Genul dramatic: trasaturi si definitie

Def: Opera dramatica este opera care a fost scrisa cu scopul de a fi interpretata pe scena.

Trasaturi (aplicate pe opera “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale):

  • este structurata in acte si scene (sau tablouri)
  • modul de expunere caracteristic este dialogul, caci textul este alcatuit in intregime din succesiunea replicilor personajelor; acestuia i se adauga si monologul dramatic
  • intre paranteze sunt asezate indicatiile scenice sau de regie (se mai numesc si didascalii), care fac referire la: decor, miscarea personajelor in scena, vestimentatia, comportamentul, atitudinea, gesturile, mimica sau tonalitatea vocii personajelor
  • existenta conflictului dramatic principal (in “O scrisoare pierduta”, se declanseaza odata cu pierderea scrisorii e amor de catre Zoe, evolueaza pe masura ce Nae Catavencu ii santajeaza pe Tipatescu, Zoe si Trahanacje cu publicarea scrisorii, atinge punctul culminant la pronuntarea candidaturii lui Dandanache si se stinge cand Zoe reintra in posesia scrisorii)
  • conflictului dramatic principal i se alatura si alte conflicte, secundare (neintelegerile dintre Zoe si Tipatescu in privinta sustinerii candidaturii lui Catavencu, acuzatia de tradare adusa lui Tipatescu de catre Farfuridi si Branzovenescu, incaierarea celor doua tabere electorale adverse)

 

Vezi si:

Sursele comicului in comedia “O scrisoare pierduta”, de I. L. Caragiale

Rezumatul comediei “O scrisoare pierduta”, de I. L Caragiale structurat pe momentele subiectului

Speciile genului epic. Nuvela, schita, basmul, romanul, fabula – Trasaturi si definitii

Def: Opera epica este opera literara in care autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor.

1.Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un  singur fir narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un numar mai mare de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea complexa a personajului principal.

Trasaturile nuvelei

2. Schita este opera epica in proza, de mica intindere, cu un cronotop relativ limitat, in care se relateaza un singur episod semnificativ din viata catorva personaje.

Trasaturile schitei

3. Basmul este creatia narativa populara in care intamplarile reale se impletesc cu cele fantastice, fiind savarsite atat de personaje reale, cat si de cele cu puteri supranaturale, in care fortele binelui se lupta cu fortele raului si din a caror confruntare binele iese intotdeauna invingator.

Continue reading